Ieri seară m-am întors în București și am rămas efectiv șocat de cantitatea de zăpadă depusă. Știam ceva, după statusurile tuturor de pe Facebook, că e zăpadă mare, dar în niciun caz nu mi-am imaginat că situația reală arată într-atât de rău pe cum erau pozele.
Așadar, ajuns acasă, nici nu m-am schimbat de haine, fuga la mașină să o deszăpezesc, că dacă îngheța mai tare zăpada pe ea, era și mai nașpa. Am stat vreo oră jumătate și am dat la lopată, tot nu am terminat, pe dimineață mi-a mai rămas ceva de dat și astăzi seara, să reușesc să bag mașina în locul de parcare tot am mai dat câteva lopeți de zăpadă dintre locurile de parcare.
Un lucru absolut constant este că tot timpul ne vom plânge că nu intervin utilajele. Anul ăsta nu am văzut vreun utilaj de deszăpezire să intre la noi pe stradă ca în alți ani, adevărat e că am fost plecat însă și câteva zile. De notat este că arterele principale sunt curățate, astăzi era chiar circulabil.
Nemulțumirea generală era însă că nu s-au adunat troienele de zăpadă depuse după deszăpezire și nu s-au transportat la marginea orașului.
Ei bine, cam de câte camioane e nevoie pentru a căra toate mormanele de zăpadă depuse săptămâna asta? Câte utilaje? Nu cred că este efectiv posibilă deszăpezirea în limitele pe care în general le-am considera noi agreabile. Este a cincea iarnă în București, niciodată nu am văzut zăpadă atât de mare depusă deodată. Dacă stau bine și mă gândesc, nu știu dacă am văzut atâta zăpadă în ultimii 10-15 ani.
Ideea este că ne putem plânge de multe lucruri, dar astăzi era circulabil prin oraș.
Cred că de ce ar trebui mai mult să ne plângem este trotuarele necurățate din fața blocurilor, imobilelor, sediilor de firme. Că acolo e responsabilitatea locatarilor să curețe, nu înțeleg de ce ne trezim chiar cu propuneri ca firmele de salubrizare să curețe trotuarele. Cam de câți oameni ar fi nevoie?
Sigur, oamenii se plângeau și în Sofia că nu sunt deszăpezite străzile. Nu prea erau la fel ca în București, deși stratul de zăpadă era mult mai mic, chiar dacă a nins tot destul de mult, ca perioadă.
Altă chestie de care toată lumea se plânge este că Vai, am văzut că utilajul de deszăpezire circula cu lama ridicată. Ce să spun! Este foarte posibil ca baza (parcarea) utilajului să fie într-o anumită zonă iar contractul în altă zonă. Ex: firmă care deszăpezește în S1 poate avea utilajele staționate în S2. Sau poate utilajul era alocat într-un anume cartier și făcea realimentare la bază. Sau, poate utilajul era destinat unei comune din altă zonă. Pot fi atâtea explicații logice de ce un utilaj de deszăpezire circulă cu lama ridicată, asta dacă chiar vrem să le căutăm. Dar, e mai comod să credem în lucrul negativ, acela că nu se face. Poate așa ne-am obișnuit..
Asa e de obicei la campie, toata lumea se plange de zapada mare, noi astia care am trait pe la munte ne-am cam obisnuit cu troienele.
Nu vrei sa ti-l dau pe Andrei ca lucrator (fiul meu de 8 ani). A sapat de doua zile un „barlog”, zice ca face „ferma de turturi”. 🙂
A facut un tunel de cativa metri lungime. Este inbracat cu costum de ski cu care poate „sa doarma in zapada” 🙂
Haha 🙂
Ianuarie – Februarie 2010 a fost o iarnă mai cruntă în București decât ceea ce se vede acum. Țin minte că pe 6 februarie 2010 (o zi de sâmbătă), mi-am lăsat mașina într-o parcare privată din apropierea Gării de Nord la orele 18:00 și imediat după orele 20:00 nu-mi mai găseam mașina în parcare (știam cu aproximație locația dar totul era un morman de zăpadă).
Dacă aș fi parcat-o pe marginea drumului cred că aș fi sunat la cei care ridică mașinile parcate neregulamentar.
Iar unele zone, pe străduțele lăturalnice, în zone cu case, practic nu puteai intra cu mașina și nici cu utilajele de deszăpezire: viscolul a făcut tobogan de zăpadă pe alocuri de la nivelul gardului până la marginea trotuarului. Iar la un moment dat am întâlnit într-o intersecție de străduțe mici, un munte de zăpadă (riveranii care și-au curățat curțile au transportat toată zăpada în intersecție).
Am fost rezident în capitală în cele 2 luni de iarnă (ianuarie – februarie) de la începutul anului 2010 și în ciuda nămeților am scăpat doar cu câteva zgârieturi pe mașină de la zăpada înghețată. Și făceam zilnic traseul Gara de Nord – Piața Sudului și retur cu mașina, inclusiv în weekend.
Iar sora mea mai mare, care stă de 40 de ani în București, a fost de aceeași părere că 2010 a fost cea mai grea iarnă de când stă ea în capitală.
Sa nu uitam ca atunci Bucurestiul a fost izolat. Iesirile pe sosea, dar si pe cale ferata, erau blocate. Dar atunci a nins mai multe zile. Pentru o singura zi de ninsoare, cred ca si ziua de saptamana trecuta este in top la cantitatea de zapada.