Note to self. 2014.
Nu știu cât de bine îmi face să am un blog personal. Prin personal vreau să spun blog cu opinii despre subiecte generale sau mai puțin profesionale. Știu însă că multe dintre opiniile pe care le-am avut la un moment dat s-au schimbat și am învățat să privesc altfel lucrurile.
Mai știu foarte bine că prin unele opinii pe care le-am avut am deranjat și, ulterior, m-au afectat lucrurile pe care le-am scris aici. Pentru că primul impuls când vezi ceva pe internet și nu îți place este să îți expui părerea public, să cauți dacă și alții au aceeași părere. Astfel, poți fi caracterizat hater sau frustrat, cu ușurință. Mi-am tot spus că voi scrie doar de bine pe blog, însă când vine vorba de bine parcă nu ai aceeași motivație de a scrie. Ciudat, nu?
Știu că unor lucruri, care nu mi-au plăcut la un moment dat și despre care am scris… le-am găsit ulterior o logică. Și nu am mai revenit cu logica respectivă să actualizez anumite postări. Păcat! Cei care citesc își pot forma o părere generală despre tine judecând niște gânduri pe care le-ai avut 5 minute, o zi sau poate o lună – și pe urmă, de fapt, te-ai… deșteptat, poate.
Blogul acesta îl am de prin 2008. De 5 ani. E foarte ciudat să vezi ce scriai la 19-20 ani și cât de naiv erai. Probabil aceleași gânduri le voi avea peste 5 ani despre ce scriu acum. Și poate voi considera că acest post e un nimic fără sens. Este?
Acum știu că ar trebui să aloc mai puțin timp blogului. Probabil peste o săptămână voi avea altă părere.
Îi admir pe cei care își formează o opinie și nu o schimbă în timp. Dar pe de altă parte am învățat că omul evoluează și își schimbă părerile în funcție de ceea ce trăiește și mai ales ce învață și cât de larg privește.
Altfel, cred cu tărie în karma. Când vrei ceva, primul lucru este să crezi cu tărie că poți obține acel ceva. Cred cu tărie că atunci când gândești pozitiv, lucruri pozitive se întâmplă. Însă în aceeași măsură consider că e bine să ai o măsură de precauție când lucrurile merg prea bine. De fapt, optimism + o doză de precauție și plan B înseamnă realism. Încredere în forțele proprii. Conștientizarea posibilităților și a limitelor. Obiective pe termen lung.
Bun, bun. Cu articolul ăsta, pot spune că m-ai lovit din plin 🙂
E greu să spui numai „de bine” când ești înconjurat de prea mult rău.
Și oricum ai da-o, tot nu mulțumești pe toată lumea. Dacă scrii „de rău”ești catalogat drept frustrat, dacă scrii „de bine”ești lingușitor.