
Luni dimineata am zburat din Timisoara spre Bucuresti cu un Airbus A318. Vremea nefiind foarte potrivita zborului ne-am cam zgaltait si am prins si cateva goluri de aer. Ziua urmatoare urma sa zbor cu un avion micut ATR 42-500 al Tarom-ului dinspre Otopeni spre Satu Mare. Aveam niste emotii, ma gandeam daca ne-am zgaltait atat de tare in A318, cum va fi in ATR? Plus ca ATR-urile nu au cea mai buna reclama, toti prietenii mei care au zburat cu acest mic avion cu elice spunand ca te cam arunca de pe o parte pe alta. Biletul deja fiind cumparat, nu puteam decat sa imi infrunt frica. Am bagat doua beri de incalzire la Curtea Berarilor si din Unirii am pornit cu 783-ul spre Otopeni, care in conditiile unui trafic de ora 18:00-19:00 ajunge in o ora la Terminalul Plecari.
Am tot cautat si informatii pe internet despre zborul cu acest avion, zgomotul produs, altitudinea la care poate urca si alte chestiuni. Ba chiar stiu cate accidente si cate incidente a avut acest tip de avion, modificarile care le-au fost aduse avionului in ultimii ani si multe alte detalii. Ba chiar am studiat fizica din spatele avioanelor „turbo propeller”.
Tatal meu, care nu a zburat de ceva ani – imi tot spunea sa nu imi fie frica – dar stiti, cand asta spun parintii – inseamna ca e cam aiurea. Plus de asta, mi-a dat niste sfaturi – sa mestec guma (am uitat) si sa nu stau langa geam la elice (aveam locul 10A, am schimbat la check-in dupa aia in 8C, pe culoare, pentru ca avionul fiind micut – poti sa ai si o senzatie de claustrofobie. Plus ca am citit ca totusi in spate se simt turbulentele ceva mai accentuat..cred ca in cazul ATR-ului, fiind atat de mic, nu exista diferente semnificative; in A318 am stat pe 16A, cu Wizz cand am zburat mereu stateam in spate).
Noul terminal de Plecari este foarte frumos – curat, modern si cu spatii largi. Din pacate am vazut cum un pieton era sa fie calcat de un taxi chiar pe trecerea de pietoni de la intrarea in terminal. Pietonul a injurat si taximetristul a iesit din masina si la imbrancit. Sub ochii celor de la securitate si un echipaj de politie era la 30 metri de locul cu pricina. Absolut incredibil ce se intampla pe acolo cu taximetristii. La cat de dezvoltat e transportul in comun de la si spre aeroport ma intreb de ce ai merge totusi cu taxiul..mai ales ca 783 are program zi-noapte.
Preturile din aeroport pentru un sandwich sau o bautara racoritoare la cafenele sunt ENORME – o doza de cola la illy 11 lei. WTF?
La Otopeni am decolat la 21:35, imbarcarea din terminal a inceput cu aprox. 20-25 minute inainte de decolare. Cam in aceeasi ora mai erau zboruri spre Timisoara, Cluj, Sibiu, Oradea, Baia Mare, Suceava si Iasi.
Numarul de pasageri pe zborurile interne era destul de mare. Chiar ma intreb cum de Tarom nu este pe profit, in zborul spre Satu Mare in avion erau maxim 3 locuri libere, si este o cursa zilnica, cu 7 zboruri saptamanale pe fiecare segment – fara escala. Pasagerii erau atat business, cat si casual travelers – acum sa fim cinstiti – un zbor OTP-SUJ dureaza o ora si 10 minute, iar cu trenul 15 ore, pretul biletului de avion fiind mai mare cu aproximativ 30%, daca e sa vorbim de calatorie cu trenul la cuseta.
Imbarcarea s-a facut foarte rapid, si la fel de rapid am decolat. Partea interesanta este ca au ajuns in avion 3 calatori care mergeau spre Cluj-Napoca. Nu s-a facut inseamna corect verificarea la imbarcare – asadar am stat vreo 5 minute pe pista pana a venit o masina sa ii ia pe cei 3 calatori spre poarta de imbarcare / sau transferul la zborul corect.
La decolare a fost un picut de zgaltaiala insa cand am ajuns la altitudinea de croaziera zborul a devenit extrem de linistit. La ridicarea trenului de aterizare se aude un zgomot destul de puternic si acelasi zgomot se aude si la coborarea trenului de aterizare – stiam acest lucru dinainte asadar nu mi-am facut griji.
Pana in Satu Mare ne-am zgaltait doar de vreo 2-3 ori, la un moment dat s-a aprins butonul de centura – insa deja era procedura de aterizare, cu 20 minute inainte de a ajunge la destinatie. Ba chiar la un moment dat puteam chiar sa si adorm, insa m-a trezit o mica turbulenta.
Aterizarea a fost una destul de scurta si destul de violenta, comparat cu ce am zburat pana acum. Cred ca totusi a contribuit si starea pistei Aeroportului din Satu Mare la acest lucru.
Avionul cu care am zburat are numarul de inregistrare YR-ATB Bistrita(avioanele mici din flota Tarom au nume de rauri, cele mai mari nume de orase). Poze cu acest avion ATR 42-500 gasiti pe Airliners.net. Avionul este destul de vechi, primul zbor facut de el a fost in Noiembrie 1997, conform Airfleets.net si este unul dintre cele mai vechi avioane din flota ATR Tarom.
In timpul zborului primesti, daca vrei – alune sau o prajitura alka, extrem de dulce. Plus apa servita in pahar(mi se parea o idee mai buna un PET de 0.5l), bere, suc natural sau carbogazos. Spre SUJ am cerut bere, Ursus, o doza de 0.2 sau 0.3 ti se ofera. Pentru a ma relaxa.
Am inteles ca o perioada se servea mancare calda si Tarom erau renumiti pentru o servire foarte buna. Nu m-a uimit deloc, atat pe TSR-OTP cat si pe OTP-SUJ cam trebuia sa tragi de maneca stewardesele pentru a fi servit. Sau poate nu eram eu clientela regulata a acestor zboruri.
Cateva concluzii:
- cred ca zborul de luni TSR-OPT a fost foarte nasol, de aceea mi s-a facut frica. Sau de la o noapte nedormita si cafea care m-a agitat am simtit mai nasol zborul.
- Cel putin in Airbus-ul A318 dinspre Timisoara, a fost destul de murdar. Adica scaunele erau curate cat de cat insa cotierele acelea aveau urme de mizerie neagra intarita.
- Servirea si atitudinea personalului de zbor este cu doua trepte de zambet sub ce am intalnit pe Wizz Air (da, sunt calator low-cost). Iarasi, curatenie mai buna pe Wizz.
- ATR-ul.. ce sa zic, probabil am prins un zbor foarte linistit. Nu s-a confirmat nici o teorie care mi s-a spus: ca te zgaltaie rau, ca e foarte galagios, ca te smuceste, ca e inghesuit. Nu. Deci daca ma intrebati la un prim zbor daca e confortabil si placut cu ATR-ul, raspunsul este ca da.
Daca voi mai calatori cu ATR-ul sau cu avioane cu elice? Cu siguranta – insa la fel de sigur este ca voi face tot posibilul sa le evit. Sunt mici iar eu cred (probabil gresit) ca nu au stabilitate, putere; nu pot sa urce la altitudini mai mari pentru a trece de plafonul de nori grei la nevoie – asa ca prefer avioanele mai mari. Desi pe rute scurte, mai ales interne, nu stiu cat de mult se jongleaza cu altitudinile.
Disclaimer: Am scris acest articol strict pentru ca am cautat si nu am gasit informatii despre zborul cu ATR 42-500 în română.
Update: Între timp am mai zburat de câteva ori cu ATR-ul Tarom, inclusiv cu ATR 72-500 și pe zboruri de până la 1 oră jumătate, totul a fost OK, cer limpede 🙂
Cum aterizeaza un ATR 42-500 Tarom la Otopeni
Vizualizare din cabina pilotilor
Si vizualizare de pe scaun de pasageri, pe care am facut-o in 2015 cu ocazia un zbor Bucuresti – Sofia
Decolarea unui ATR 42-500 YR-ATD de pe Aeroportul Cluj
Pregatirea de decolare si decolarea foarte rapida a lui YR-ATD.
Toate avioanele cu două motoare trebuie să poată zbura (și chiar urca) în cazul în care unul dintre motoare pățește ceva și trebuie oprit.
ATR-urile știu că pot zbura lejer pe la 7000m, ceea ce depășește cu mult plafonul de nori și furtună, însă poți să stai liniștit pentru că în ciuda faptului că avioanele rezistă unor fenomene meteo puternice, piloții evită și chiar deviază către alt aeroport, decât să renunțe la confortul pasagerilor – poți să o numești fidelizare.
Da, undeva la 7.000 metri e plafonul maxim la care zboara ATR-ul. Totusi, la 7k inca sunt nori de furtuna, ba chiar am citit ca pe acolo cei mai periculosi. ATR-urile au avut multe accidente, mai ales prin Asia, la care vremea a fost un factor, mai ales la aterizare asa ca nu as numi ocolirea norilor de furtuna o fidelizare.
Articolul l-am scris in 2012, de atunci am zburat de cel putin 15 ori cu ATR-urile TAROM 🙂
Uite si un videoclip cu o aterizare in Sofia: https://www.youtube.com/watch?v=IMA2gA3u6SQ