Iată că așa cum intuiam săptămâna trecută, s-a intrat în carantină totală. Sigur, sunt multe excepții, iar oamenii se plimbă pe străzi în continuare, cu tot felul de pretexte. Chiar aud în depărtare cum cineva își bate covoarele cum scriu articolul, zilele trecute cineva își spăla mașina cu apă de la zăpadă. Iar un câine din alți vecini e plimbat rând pe rând de fiecare membru al familiei.
Eu intru săptămâna viitoare în cea dea treia săptămână de work from home. Măcăr mă bucur că avem opțiunea aceasta de a munci de acasă și nu trebuie să ies pe afară. Asta deși oricum scoțând sala de sport din ecutație, expunerea mea era limitată – casă – mașină – birou (dar cu mulți colegi).
Work from home în sine e mișto de câteva ori pe lună, dar starea această prelungită începe să scadă, cred, productivitatea.
Ești într-o stare permanentă de muncă și nu mai înțelegi tu ca organism când se termină work și când începe home. E foarte dificil aici, că ce faci, brusc la ora 18:00 închizi și nu mai scrii pe Slack?
Și înveți să apreciezi și mai mult facilitățile de la birou. AH, cafeaua trebuie să ți-o prepari singur? Ah, trebuie sa duci grija apei? Monitorul ăla de serviciu sau biroul acela mai mare, alături de papetărie nelimitat? Imprimanta de birou e bună când descoperi că nu ai pe ce să îți listezi declarația de „ieșit din casă”. Parcă biroul folosit până acum doar în weekenduri sau doar câteva ore pe zi nu mai e atât de confortabil. Ah, ce dor mi-e de standing deskurile de la momondo!
Să nu mai zic de toată perioada aceasta specială, au fost zile când literalmente se schimbau lucrurile de la oră la oră până la o relativă stabilizare a deciziilor (începând cu ordonanța14 până la carantina totală).
Printre lucrurile învățate zilele astea: am învățat sunetul făcut de coțofană și cel făcut de ciocănitoare. Sau că veverița atacă cuibul de coțofene.
Încep să cred că mulți am purtat deja virusul ăsta, doar că nu am manifestat simptome.
Daca initial speram ca aceasta carantina este o chestie de până în două săptămâni, probabil 1 mai ne va prinde în casă. Mă gândesc să anulez rezervările pe care le am la început de vară.
Lasă domne că nu-i dracu așa de negru. Unii dintre noi lucrează de acasă și de 10 ani.
Și eu sunt work from home, dar câteodată merge oribil VPN-ul, că îmi vine să cer lucrarea în ture. Cel mai probabil este fericitul angajat al unei companii care a investit serios în infrastructură.
Lucrez de acasă din 2012, nu asta este problema. Sper să scap cu viață din nebunia asta (vârsta, 55 de ani și problemele destul de “simpatice” (doctorii se sperie când îmi iau tensiunea) mă fac victimă sigură. Soția mea are valvă metalică la inimă, deci…
Ies doar la cumpărături, cât pot de rar, dar trebuie să plimb de câteva ori pe zi cățelul.
Încerc să mă protejez cât pot, dar se pare că lumea (mai mult persoanele în vârstă sau cei cu copii) nu au treabă, parcă nu ns-a întâmplat nimic.
Se pare că au venit “dă pă Anglea, Spaniea și Italiea” 🙂 tot felul de “olimpici la matematici speciale”, am asistat în supermarket la o fază tare interesantă cu un astfel de individ care amenința personalul magazinului că-l înjunghie.