Weekendul ce a trecut am ales să plecăm din nou din căldura sufocantă a betoanelor din București. Am ieșit spre Sibiu, pentru că am reușit să pun „mâna” (cardul) pe bilete la mult lăudatul Faust jucat la Sibiu. Funny thing, după ce am postat pozele că sunt în Sibiu am primit două mesaje că și alte persoane au fost săptămâna trecută pe acolo la piesa de teatru.
Sibiu și Faust
A fost o experiență foarte interesantă. Sibiu este un oraș remarcabil de curat și îngrijit, deși mai erau taximetriști care se plângeau de starea clădirilor vechi de pe care ar cădea tencuiala. Știi cum e, oricât de bine ar fi mereu găsești ceva de care să te plângi.
Orașul pur și simplu privit ca turist este foarte bine pus la punct. Tot centrul vechi este o mare parcare în care există o taxă de 2 lei/oră, 10 lei/zi sau abonamentele lunare. O rezolvare foarte civilizată. Plata parcării se poate face cash sau cu cardul la automate. Să comparăm cu Bucureștiul…
Pentru cazare am optat la o casă închiriată prin Booking, la distanță de vreo 10-15 minute de mers pe jos de Sala Faust. Preț corect și foarte îngrijit locul. Aș mai reveni tot în locația asta când mai vin prin Sibiu.
Faust la Sibiu
Spectacolul de teatru Faust este jucat într-o hală industrială undeva la marginea orașului. Locația este foarte inedită și cumva ne-am luat cazarea să fim la o distanță de mers pe jos de locul unde se joacă piesa.
Despre piesă ce pot să zic, este un spectacol foarte intens, extrem de activ și de impresionant ca joc al actorilor. Așteptările însă îmi erau destul de mari având în vedere cum toată lumea a început să pună egal între a vizita Sibiu și piesa de teatru. Invariabil când am spus cuiva că merg la Sibiu, m-a întrebat dacă merg pentru Faust. Răspunsul a fost da.
Acum dacă ar fi să compar, jocul actoricesc a fost apropiat de Pădurea Spânzuraților, dar a trezit mult mai multă emoție în mine piesa jucată la TNB.
Ca să nu fiu înțeles greșit, repet că jocul actorilor a fost impresionant și mai ales multitudinea de lucruri care se întâmplau în același timp, din toate părțile. Au fost și cei mai mulți actori implicați văzuți de mine vreodată într-o piesă de teatru.
Revenind la oraș…
O chestie mișto cu orașul și taxiurile. Am sunat la vreo două numere de dispecerat să comand un taxi, nu mi-a răspuns nimeni după apeluri repetate. În cele din urmă luăm un taxi de pe stradă. Când ajungem la destinație îl întreb pe șofer cât e cursa. Nu văzusem să pornească aparatul de taxat, dar eram liniștit. Îl întreb cât costă cursa și îmi răspunde „apoi cât vrei”. Îl întreb dacă e bine 10 lei și îmi răspunde că e foarte bine.
Restaurantele din centrul Sibiului sunt destul de oscilante. Inițial am poposit pe la un restaurant pe la după amiază cu poftă de ciorbă. Nu mai aveau. Am mâncat ciorbă așadar la un loc unde am mai fost când opream la Sibiu pe drumul București – Satu Mare. Foarte ok. Apoi seara alt restaurant cu review 4.3 pe Google Maps – destul de ok. Următoarea zi am luat masa la un restaurant numit „Joben”. Absolut execrabilă mâncarea, chiar unele lucruri erau necomestibile. Toate acestea pe o rază de 5 minute. Pur și simplu am stat prea puțin încât să căutăm locuri recomandate pentru mâncare.
Castelul de Lut de la Valea Zânelor
La întoarcerea spre casă am poposit și pe la Castelul de Lut de la Valea Zânelor (Porumbacu de Sus). Mă rog, nu a fost neapărat poposit, în fond erau cam 30-40 km de Sibiu pe un drum ce ducea spre Brașov și nu spre București. Foarte fain locul, e de venit.
În poze e mai frumos decât în realitate, dar locul e de o frumusețe aparte și un exemplu cum cu puțină imaginație poți să atragi zilnic sute de turiști. Ai lângă și un râu (Porumbacu) care oferă sunet special locului, ai posibilitatea de a servi o înghețată, un suc sau chiar și un grătar acolo. Acum e discutabilă oportunitatea unui grătar în acest loc superb, dar oamenii trebuie să mănânce ceva repede..nu prea poți face restaurant a-la-carte acolo, că ar bate vântul.
Review-urile însă de pe Google Maps par a fi semi-dezastruoase. Oamenii se așteaptă să vadă un Castel mare, probabil ca cel de la Hunedoara. În fapt Castelul de Lut nu are nimic de a face cu un castel tradițional, este un nume destul de îndrăzneț pentru ceea ce este efectiv o casă cu o arhitectură deosebită. Zici că e făcută din marțipan. Așa că nu prea ai ce să vizitezi înăuntru, chiar dacă există o cameră deschisă pentru a vedea modul de construcție (din chirpici).
Interesant este că locul a devenit popular mult înainte de a se finaliza amenajările.
Prețul biletului de acces este de 5 lei iar la intrare e chiar proprietarul clădirii.
Este o mică parcare (de vreo 30 mașini) în fața intrării, dar mai există și o parcare foarte mare unde trebuie să plătești 5 lei/2 ore. Foarte decent. Cu toate acestea mulți parchează pe marginea drumului. Cred că multora le face creierul un scurt circuit când aud cuvântul „parcare civilizată dar cu plată”.
Drumul este foarte bun până la locație. Dacă auziți că drumul nu ar fi bun, acelea ar fi păreri de acum cel puțin un an.
De menționat este că această clădire este plănuită să devină hotel și atunci se spune (de către proprietar) că se va închide vizitarea.
La ieșire am servit o plăcintă cu brânză de burduf de la o mică terasă de vis-a-vis de complex.
A fost un weekend foarte reușit, Sibiul este o surpriză foarte plăcută. Un oraș care pare foarte civilizat, curat și diferit de ce vezi dincoace de munți.
Aglomerație și multe lucrări pe drumul spre București
Pe drumul spre casă am făcut însă foarte mult. Valea Oltului este foarte aglomerată, pe DN7 se lucrează la Dedulești, deci am ocolit, iar la o bifurcație pe la Vâlcea s-a format un blocaj, deci am ocolit din nou, la fel cum am ocolit prin Curtea de Argeș (cum am făcut și săptămâna trecută) și apoi am ieșit pe la Corbii Mari ca să evit aglomerația datorită lucrărilor de la KM 36 pe A1.
În fine, e un lucru bun că se lucrează, dar e nevoie teribilă de o autostradă pe drumul de la Pitești la Sibiu…
În orice caz, mai revenim. Sunt atâtea de vizitat în zona Sibiului și zona oferă o relaxare foarte plăcută.
Lasă un răspuns