Acum vreo 5 ani, când mă mutasem în București, eram fascinat de metrou. Cred că s-a întâmplat tuturor când au venit prin București. Am mai văzut stații de metrou, dar nu cu peroane atât de imense, iar când am văzut prin afară ulterior și peroane similare, numărul de vagoane era mai mic deseori decât avem prin București.
La fel cât de fascinat am fost – la fel de periculos mi s-a părut. Să vorbim de Piața Victoriei la ore de vârf, cu siguranță ați văzut imaginile cu bulucul de oameni. La fel la Pipera sau la Unirii.
Metroul nu este cel mai sigur loc, iar accidente se pot întâmpla chiar și natural.
Iar ușile automate pe peronul metrourilor nu sunt un lucru nou. Le-am văzut prima dată în Singapore. Le-am văzut în Bangkok. Lumea spune că ar fi și prin Paris, pentru a evita sinuciderile – care de altfel sunt aparent mai dese și în București, dar nu se prea vorbește de ele.
În Copenhaga, unde stau acum, toate stațiile de metrou sunt ca niște acvarii. La toate stațiile există uși automate care se deschid numai după ce se deschid ușile metroului.
Desigur, metroul nu are nici conductor.
De asemenea, în toate stațiile se află mereu câte un angajat al companiei de transport. Pe peron.
Sigur, alta este situația și aici în stațiile de tren – și aici e cam principala formă de transport pe distanță mai lungă – fiind multe linii intraurbane. De fapt, trenurile de aici seamănă cu metroul bucureștean pe liniile secundare.
Discuția cu cazul recent din București pe de altă parte ar trebui să se poate și în jurul rolului paznicilor, pentru că aceștia nu cobor niciodată de la gherete pe peron, iar paznicii din metrou nu par a fi interesați nici de siguranța pasagerilor și pe de altă parte par și total inutili.
Dap, le-am vazut in primavara si eu in Paris, dar nu intelegeam prea mult la ce sunt bune. Apoi am inteles ca e frecventa treaba asta pe la ei.