Un trend

În ultima vreme tot vorbesc cu varii amici, în general persoane muncitoare, oameni ce au reușit și observ că e un trend de a renunța la joburi. Mai ales la cei pe la vreo 30 ani. Mă uit în cercul imediat apropiat și văd 3 oameni pregătiți spre pasul ăsta. Alții care au făcut-o de curând, de mai mult sau care au și dat undo la decizia asta.

Nu pentru că nu le-ar plăcea munca, nu pentru că nu ar avea succes ci pentru că vor liniște.

Invariabil îi întreb care e planul următor. Și observ că mai toți îmi răspund că momentan nu știu.

Acum vreo șase-șapte ani, când am făcut ceva similar și eu, totuși aveam un plan. Care a funcționat parțial. Aș putea spune acum că ar fi funcționat complet, dacă aveam mai multă răbdare.

Recunosc, îi admir pe oamenii ăștia. Suntem învățați, mai ales noi – cei din generația din imediat apropiere de ’89, că e bine să ai ceva sigur, dar când întrebi, nimeni nu poate defini ce e acel sigur.

Astăzi, sigur e că oricând poți să o iei de la capăt. Și, poate, calea cea mai sigură e să riști confortul.

Abonează-te la newsletter și primești săptămânal un rezumat cu ultimele articole publicate!

2 comentarii

  1. Eu am pornit in 2012 pe cont propriu (ca freelancer) intr-un domeniu complet diferit de meseria pentru care m-am pregatit in facultate si pe care am practicat-o timp de circa doua decenii (inginer constructor de drumuri), intr-un oras nou (Bucuresti).
    Sunt avantaje si dezavantaje (ca in orice domeniu), nu toata lumea este facuta pentru asta. E ca la insuratoare: iei fata, dar apare si soacra. 🙂
    Nu regret decat uneori decizia luata. Este greu sa lucrezi de acasa, indiferent ce cred unii. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*