
Eram un puști de vreo 8-9 ani când Regele venise în vizită în orașul meu. Când totul în jurul meu se rotea în jurul cuvintelor tranziție, inflație, democrație – monarhia și regalitatea nu erau lucruri pe care să le înțeleg prea tare. Iar cărțile de istorie nu au ajuns prea tare la mine, doar vag, prin manualele de citire poveștile cu Dacii și Romanii.
Așadar monarhia a ajuns la mine doar prin poveștile mamei, care știa ea mereu mai bine, și îmi spunea că și ei i s-a povestit și că a fost mai bine. Și decât cu ăștia, mai bine ne întoarcem cu 60 ani în urmă.
Regele Mihai a fost un rege cam înainte de vremea sa. Cărțile de istorie m-au învățat apoi că a fost Rege cam la aceeași vârstă pe care o aveam și eu când nu înțelegeam ce este monarhia. Apoi a fost rege pe la vârsta la care se gândesc la monarhie doar pentru balurile din filme. Dar, totuși, eram într-un război, cu o patrie mutilată, cu un ex-rege care și-a luat tălpășița.
Vârsta cu siguranță nu i-a fost un atu și nici vremurile complicate.
Regele a fost un simbol interzis în anii ce au urmat, zarurile și atunci, ca în anii 1990 erau deja aruncate. Așadar ar trebui să fim poate puțin mai blânzi când atacăm ce și de ce a făcut sau nu a făcut Regele. În cele din urmă, ne atacăm un simbol. Dar ne pricepem atât de bine la a ne ataca simbolurile..
Sigur, ce rămâne în urma Regelui îți lasă impresia că monarhia pleacă o dată cu el, putem accepta asta, dar probabil ar trebui să respectăm ce este de respectat.
Pentru că familia din care face parte Regele Mihai acum vreo 150 ani a dus lupta pentru construcția țării noastre, așa cum o știm noi, cu suișurile și coborâșurile ei. Fără familia Regelui Mihai mă îndoiesc că țara noastră ar fi existat în forma actuală.
Lasă un răspuns