Trecerea pe Podul Prieteniei Giurgiu – Ruse (august 2024)

Am trecut lunea trecută pe direcția Giurgiu – Ruse și lunea aceasta pe sensul Ruse – Giurgiu. 19 și 26 august.

Aglomerat pe ambele sensuri, dar timpi de așteptare semnificativ diferiți.

Ora de trecere a fost cam aceeași, pe la orele 13:00 ajungeam (un fel de a spune) la Pod.

Trecerea podului acum este foarte influențată de lucrările făcute pe partea bulgărească, practic se circulă doar pe o bandă pe sens.

Am citit fel și fel de păreri legate de timpii de așteptare și orele la care e bine să ajungi. Noi am mers probabil în orele cele mai aglomerate pentru a ajunge la cazare în timp util.

Am înțeles că la ore exotice de tip 03:00 ar fi mai lejer, pentru noi a fost prea devreme.
De asemenea am luat în calcul și trecerea cu BAC-ul (Chiciu), dar și acolo timpul de așteptare a fost cam de 90 minute dinspre România spre Bulgaria.

Trecerea din Giurgiu spre Ruse: Mai bine de două ore așteptare

Cred că nu am stat atât de mult în așteptare nicăieri undeva în mașină. Nici când mai prindeam accidente.
Mă uitam că am ajuns undeva la 13:15 la stația de taxare de la trecerea podului dinspre partea română și am trecut de vamă la 15:31. Deci am trecut podul în două ore și 15 minute.
Două ore+ fără vreo toaletă în preajmă, cu bebe în mașină.

Enervant era că din sensul bulgăresc venea flux aproape continuu de mașini. Aveam să aflu la întoarcere de ce.

Trecerea dinspre Ruse spre Giurgiu, la aceeași oră: maximum jumătate de oră

Trecerea dinspre Ruse a fost aglomerată, dar totuși nu staționai cu zecile de minute ca la trecerea dinspre partea română.

Și motivul pare simplu: se dă drumul la trafic dinspre Bulgaria spre România pentru că altfel s-ar bloca toată circulația în ultimul giratoriu de la Ruse.

Nu am văzut semafoare

În presă se mai scrie că se dă drumul la circulație în sistem „semaforizat”. Eu nu am văzut niciun semafor pe traseul podului când am trecut, efectiv din direcția Giurgiu se trecea doar când nu venea nimic dinspre Ruse.

Erau niște oameni care ar fi putut interveni în dirijare, dar nu mi s-au părut activi în dirijare. La întoarcere era unul singur care stătea pe un scaun pus strategic la umbră.

Ce ar mai fi de zis?

În rest ce să zic, podul acesta e o rușine a impotenței noastre balcanice de a face o trecere mai civilizată. Podul acesta nu ar trebui reparat pentru circulație, ci pentru a-l face muzeu. Pentru o trecere civizilată, ar rebui făcut unul nou, adaptat traficului din zilele noastre, nu celor prognozate în 1952 (anul în care s-a început construirea podului). Este absolut rușinoasă trecerea aceasta.