Treaba cu apreciatul oamenilor sinceri

Sinceritatea este văzută drept o calitate foarte mare. Toată lumea spune că apreciază oamenii sinceri, oamenii dintr-o bucată, oamenii care îți spun problema pe care o au și oamenii care își spun părerea.

Problema este că toată lumea apreciază oamenii sinceri și direcți până când oamenii ăia încep să devină sinceri cu cei în cauză.

Mi se pare foarte dificil să nu fiu altfel decât direct și sincer. Fie în cuvinte sau grimase, exprim ce gândesc. Verbal sau vizibil. Și să îi vezi pe oameni cum reacționează cum văd pe tine că nu ai reacția pe care o doresc ei e priceless.

Personal cred că o calitate mai mare este să fii un om alunecos. Un șarpe de om. Mă uit de multe ori în jur și văd oameni care o dau în bară de atâtea ori, dar mereu cade vina pe altcineva. Oameni care se bagă pe sub pielea omului, oameni care se fac plăcuți deși în mintea lor nu dau doi bani pe cuvintele pe care le scot pe gură. Oameni care se fac preș doar ca să fie bine văzuți, oameni care trăiesc vieți paralele.

Tristuț.