În ultimii ani, dar cu precădere în ultimele luni, am început să devin tot mai atent cu proveniența produselor pe care le cumpăr. Dacă e vorba de fructe și legume aleg când am ocazia exclusiv produse românești, ca prim criteriu. Dacă nu sunt disponibile legume/fructe românești, încerc să aleg din UE sau țara care natural le produce.
La fel, în hypermarket, orice aliment încerc să îl aleg să fie produs în România. Alimentele de bază nu au de ce să fie de import.
Dar nu e vorba doar de fructe și legume sau alimente, am început de exemplu să mă uit mult mai atent și unde sunt produse hainele. Mi-a plăcut cum Decathlon semnalizează special produsele făcute în România. Am descoperit de altfel și niște lenjerii de pat făcute tot în România.
În orice încerc să aleg un lanț de distribuție cât mai scurt, cât mai aproape de zona locală. Desigur, nu voi putea să scriu de pe laptopuri românești, sau telefonul tot în China va fi produs și asamblat, dar pe cât posibil cred că astfel de decizii ar trebui să luăm cu toții. Și nu, nu e doar un motiv ecologist, e și unul economic. Aleg ca banii să circule cât mai aproape de cercul unde trăiesc, indiferent cât de puțin contează asta în economia mare.
Mica excepție aici cred că sunt serviciile turistice locale. Pur și simplu evit pentru că am deseori sentimentul că dau mult mai mult decât face.
Majoritatea alege pretul. M-as mira sa se schimbe asta in cultura noastra 🙂 In plus, circula o “reteta” cu ingrasaminte pe grupuri… frumaosa tare 🙂