Am scris mult mai puțin decât de obicei pe blog, poate și pentru că ultimele 3 luni le-am petrecut aproape doar în casă, cu ieșiri pe afară strict pentru apă, dus gunoi sau servicii medicale.
Chestia asta m-a băgat într-o rutină în care tot ceea ce făceam era conex muncii sau cu puținele deconectări spre niște hobby-uri digitale. Mă rog, am reușit să mai citesc. Nu mă plâng, dar rutina asta a adus și un consum psihic destul de mare.
E ușor șocant când ieși pe afară și vezi că în ciuda restricțiilor, oamenii își văd liniștiți de viață. Unii chiar reușesc să călătorească și am suficiente exemple inclusiv la mine în bulă în care oamenii nu au mai avut răbdare.
Te întrebi pentru ce stai tu în casă când toată lumea pare că e pe afară, apoi realizezi că puține industrii își permit luxul de a munci de acasă – exclusiv. Poate de aici vehemența unora în a critica variile măsuri. Dar e totul foarte întâmplător și multe sunt doar la nivel declarativ, cel mai bun exemplu mi se pare aglomerația din magazinele care se laudă cu certificate de protecție anti-covid. Nimeni nu mai măsoară temperatura (nu că ar ajuta?) iar rândul cu cărucioare igienizate la supermarket e cea mai bună glumă din cartier.
Cred că și cei care au avut deja coronavirus deja simt că au trecut peste și nu mai e nevoie de precauție. Scrisesem undeva, dar probabil nu a plăcut algoritmului – oamenii care deja au făcut boala se vor aștepta ca ceilalți să se expună, mai ales pe măsură ce și vaccinul va deveni o opțiune certă.
Eram astăzi într-o discuție semi-formală cu cineva care spunea gata, vreau să îmi reiau viața, inclusiv cu munca de la birou luni-vineri că simt că o iau razna între patru pereți.
Dar da, aștept și eu să revin într-o anume normalitate și să scap cumva de rutina pereților de acasă. Nu mult, dar măcar câteodată 🙂
În fine, ce am vrut de fapt să scriu și nu merită un articol separat.
Faptul că nu prea am mai văzut în ultima vreme rostul blogului. Oamenii au păreri prea formate – profesional, dar și personal discuția bazată pe argumente mi se pare că se transformă ușor într-o discuție mai degrabă bazată pe repetiție și ridicatul vocii – la propriu și la figurat. Cum perioada asta favorizează și mai mult părerile sigure, efectiv am evitat din discuții perioada asta și luatul de poziție pe problemele universale sau ale industriei și mi-am văzut mai mult de treaba mea.
Eu de cel puțin 6 luni am revenit la normal în ceea ce privește viața profesională și personală. Port masca doar cât să nu iau amendă și cam atât.
Singura restricție care încă mă afectează e asta cu restaurantele închise sau circulația pe timp de noapte, deși au mai fost excepții cu circulația unde am mers fără probleme fiindcă aveam derogare.
Faci asta pentru că ți-ai băgat picioarele în el de virus sau pentru că ai anticorpi, ai trecut prin el, etc?
Malin, e buna si restrictia pe timp de noapte. Mai putini idioti pe strazi.
Pe strada lumea pare normala, unii chiar sunt distantati, in mall e lume cacalau.
Recent, înainte de sărbători, am aflat că fostul șofer de la vechhiul meu loc de muncă din Deva a murit de covid (om tânăr, fără boli), iar cu puțin timp înainte a murit tatăl lui.
Eu încerc să mă feresc atât cât este posibil (lucrez de acasă, port masca etc.), dar e plin de idioți fără mască, ce tușesc demonstrativ spre tine, spunând că ei nu cred că există covid.
Eu sunt cardiac, soția are operație pe cod (valvă metalică de acum 10 ani), copilul are doar 12 ani, parcă aș mai trăi, nu mă încântă ideea că un „special” se dă mare și-mi dă bonus boala.