Experiențe inedite: la spălătoria publică de rufe

Spalatorie Rufe
Spalatorie Rufe

Printre experiențele inedite făcute prin Copenhaga se numără ajunsul în locuri la care nu credeam că voi ajunge. Adică, în București sau prin țară nici nu știu dacă avem vreo spălătorie publică accesibilă de oricine. Singura mea experiență era cu spălătoriile auto cu autoservire, nu la spălătoriile publice de rufe cu autoservire.

Știam de ele doar din filme, când îi vedeam pe oameni că stăteau și pierdeau vremea pe acolo doar pentru că așteptau ca rufele să fie gata. Mi se părea o chestie foarte așa…americană. Plus că nu părea niciodată foarte safe, mai toate cadrele erau trase noaptea.

În Copenhaga parte dintre aceste spălătorii există în sau pe lângă complexele rezidențiale. Apartamentele sunt foarte mici, iar baia – nu exagerez, în multe apartamente are un metru pătrat. Cu indulgență 1.5 metri pătrați. Bucătăria mică și ea.
Multe dintre complexele rezidențiale au fost făcute prin 1930, o dată cu explozia demografică de la vremea respectivă. Cum oamenii pe atunci erau mai mici, scările sunt mici și ele, ușile de intrare în bloc mici și ele, iar aceste complexe rezidențiale de multe ori sunt mari și sub forma unei fortărețe, cu porți masive și în care intră exclusiv locatarii.

Uite un astfel de complex unde am stat, în clădirea mare, cred că avea o capacitate de cel puțin 2.000 oameni un astfel de imobil:

Complex Rezidential Copenhaga

În fine, de înțeles de altfel de ce oamenii nu prea își bagă mașinile de spălat în casă, că nu prea au unde. Și dacă e să aleagă, aleg o mașină de spălat vase, nicidecum de rufe.

În acest complex de locuințe unde am stat vreo două săptămâni, în mijlocul curții era o casă administrativă (cu roșu) pentru tot complexul care avea și o cameră mare de tip spălătorie. Intrai frumos cu un card personalizat și de fiecare dată când utilizai o mașină de spălat sau un uscător de rufe băgai cardul.
Era un card prepaid cu o anumită valoare disponibilă automat, dacă depășeai, plăteai extra la utilitățile lunare.

Marele avantaj al spălătoriilor de acest tip este că mașinile de spălat spală foarte bine și foarte repede. În plus, de exemplu la aceasta, exista un anume detergent, ori dacă vroiai balsam selectai și asta. Nu era accesibil compartimentul de detergent.
Un spălat la 60 grade în 40-45 minute sună excelent, când mașinile de spălat casnice au nevoie de 2-3 ore pentru aceleași rezultat.

Cam așa funcționează. Super silențios la viteză mare de centrifugare. Mașini de spălat rufe profesionale Miele, ce să mai zici.

Un alt mare avantaj este uscătorul de rufe, care fiind profesional imediat usucă hainele. Ai scos din mașina de spălat rufe hainele și imediat le-ai băgat în uscătorul de rufe. De obicei ocupam două mașini de spălat rufe deodată, iar când scoteam hainele din cele două mașini de spălat, puneam hainele într-un singur uscător, că erau imense.

Într-un alt apartament unde am stat (am schimbat 4 apartamente în 2 luni, nu mă judecați – or fi localnicii cei mai fericiți din lume, deși mă îndoiesc, dar viața de imigrant fără casa ta este teribilă pe o piață unde nu sunt suficiente spații de locuit pentru populația orașului. Ba chiar există limite de câte persoane pot sta într-o casă, funcție de numărul de dormitoare. Paranteză cam lungă.), așa – aveam uscător de rufe.
Trebuie să spun că nu prea îmi mai imaginez viața fără mașină de spălat vase și uscător de rufe acasă. Efectiv de ce să stai degeaba să aștepți 2-3 zile până se uscă hainele și să te mai și lovești de uscătorul de rufe? Aș cumpăra un uscător de rufe de genul și l-aș pune peste mașina de spălat rufe (atenție la dimensiuni, uscătorul de rufe stă întotdeauna deasupra, că nu vreți să-și ia zborul la centrifugare!).

Ei bine, zilele trecute am avut de spălat niște plapume, iar cum deja m-am mutat într-un alt loc, mașina de spălat de la noua locație, să spunem că este mai mică și aveam nevoie și de un uscător.
Așa că am dat spre primul spălătorie publică de rufe de prin zonă. Stau relativ în centru, cu avantajele și dezavantajele acestui lucru, așadar am fost la o spălătorie de rufe mai cu tradiție.
Sigur că nu era nimic scris în engleză, iar când te trezești în fața unui astfel de panou de comandă… nu te ajută chiar deloc Google Translate. Ai o vagă idee unde să introduci bancnotele și cam aia e.

Panou control spălătorie rufe
Panou control spălătorie rufe

Într-un final cineva a fost suficient de drăguț să îmi explice. Te duci, îți bagi rufele într-o mașină de spălat rufe, acestea au un număr. Te întorci, introduci bani, apeși numărul mașinii de spălat, selectezi dacă vrei și centrifugă și aia e. Apeși butonul verde până primești restul, iar după aceea te duci și pornești mașina de spălat rufe. Complicat. Până să îmi dau seama, am alimentat cu credit o mașină de spălat care avea pe ea semnul defect.

Aceeași procedură și cu uscătoarele de rufe, unde apeși de mai multe ori pentru a adăuga minute.

Dubios loc, cred că e singurul loc comercial din tot orașul care nu avea posibilitatea de a plăti cumva electronic – card sau Mobilepay.

Mașini de spălat rufe
Mașini de spălat rufe

Dacă vă interesează prețuri, cu ideea că ultima a fost în buricul târgului, spălat la mașinile de spălat rufe de 7 kilograme cam 23 lei, fără detergent. Îl aduci pe al tău sau cumperi de acolo la suprapreț. Foarte utile însă mașinile de spălat de dimensiune foarte mare, cele de 13 kilograme, care sunt mai scumpe – iese cam la 32 lei/spălatul.
Uscătoarele de rufe – cam 1.2 lei/ 2 minute. Ai nevoie cam de 20 minute pentru a se usca hainele bine, deci alți vreo 12 lei.

dav
dav

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*