Acum vreo 2 ani povestea o colegă de serviciu că abia așteaptă să își dea „mămăliga” (semnul de începător) jos de pe mașină. Spunea ea că se gândește că din acest motiv e șicanată și i se bagă multe mașini în față, forțând intrarea.
Acum aproape un an, când Ralu a luat permisul, am pus și eu semnul de începător pe mașină. Evident că mai circul cu mașina și eu și nu dau jos mămăliga când merg pe drumuri scurte. Aia e.
Ha, la primul drum aproape că m-a făcut afiș un camion care a hotărât că nu am nevoie de prioritate de trecere, mergând pe DN1.
Și relativ aceeași poveste și la Ralu – șicanări, intrări forțate. Cumva toată lumea se grăbește și nu vrea să stea în spatele cuiva care are semnul de începător pe mașină.
A trebuit să îi explic și lui Ralu că șansele sunt să enervezi pe toată lumea dacă mergi cu limita legală, aia pe care ai învățat-o în manual când ești începător (cu 20 km/h mai puțin în afara localității decât e maxim admis).
Eu credeam că oamenii sunt mai înțelegători, mai ales când văd că au în față un începător, dar se pare că majoritatea caută o oportunitate prin asta.
O întâmplare amuzantă
Fază zilele trecute: weekend, ploaie, centru comercial. Nu găseai loc de parcare chiar la intrarea în centrul comercial, dădeai două-trei ture.
La un moment dat rămân blocat între două mașini care se certau practic pe un loc de parcare.
O mașină cumva a intrat și era în „pole position” în a ocupa locul de parcare (trecând peste bordură etc), și mașina cealaltă care a așteptat să iasă cel care ocupase locul de parcare. Eram într-o intersecție practic.
Problema e că mașina care voia să parcheze nu putea de mine, că trebuia să intre cu spatele, iar eu eram blocat pe banda cealaltă cu mașină în spatele meu și voiam să ies din zona respectivă, făcând stânga.
Și femeia din mașină gesticulează agresiv să trec, îi spun că nu am loc (chiar nu aveam loc). Îmi spune că ba da, sigur am. Nu am loc doamnă. Cum nu aveți? La care îi spun: Doamnă, vedeți semnul de începător din stânga? Eu atâta pot. Nu consider că am loc suficient. La care femeia aproape că a explodat în ea, a pomenit toți sfinții, și-a făcut câteva cruci și cumva a manevrat în locul de parcare. Ea nu voia să îmi facă loc pentru că ar fi pierdut locul de parcare către persoana care defapt aștepta..
Faza amuzantă e că în principiu eram singurul care putea ocupa liniștit locul de parcare, dar nu am vrut să sar rândul. Am mers câteva rânduri mai încolo și aia a fost..
Dar mi se pare ireal cum dintr-un egoism incredibil, după ce că iei locul de parcare al cuiva care aștepta deja, încerci să convingi un „începător” să facă o manevră nesigură (imposibilă). Și apoi tot tu îți faci cruci..
Și partea aiurea e că oamenii în viață și mai ales la muncă sunt exact cum sunt în trafic. Cu scurtături, cu păcălit, cu luat fața dacă se poate… regulile sunt pentru fraieri.
Lasă un răspuns