Lucrând într-un business de tehnologie și citind atâtea articole despre cum mulți se mută în zonă pentru a avea șanse mai bune pentru un produs de tehnologie de succes, aveam oarecum așteptări ceva mai mari. San Francisco însă este un oraș relativ ca toate celelalte din punct de vedere al infrastructurii, diferența o fac însă contopirile de culturi din zonă. Asiatici care vin spre coasta cea mai apropiată a Statelor Unite, urmașii căutătorilor de aur americani, mexicani care au plecat spre nord sau pur și simplu oameni în căutarea unei clime care nu se schimbă prea mult de-a lungul anului.
San Francisco e foarte diferit de ce apare în știri, filme sau articole motivaționale despre tot felul de start-up-uri care în final au ajuns produse recunoscute la nivel global de toate generațiile.
***
La începutul lunii aprilie am avut parte de a doua vizită în Statele Unite, după Las Vegas, tot în interes de serviciu. Un argument excelent pentru deplasarea aceasta a fost la început și faptul că am găsit bilete de avion foarte ieftine din București, la doar 410 EUR dus-întors, cu KLM. Experiența de zbor am postat-o deja și o puteți citi aici. Aterizarea în San Francisco este de-a dreptul o superbă, fiind o experiență în sine. Iarăși, experiența din punct de vedere business am detaliat-o aici, pentru cei interesați.
Și cum astfel de deplasări vin mereu cu timp dedicat unei acomodări la noul fus orar pentru a fi fresh în timpul de lucru, am încercat să folosesc acomodarea la fusul orar și pentru a experimenta o bucățică din San Francisco. A fost o experiență mega interesantă, San Francisco clar nu seamănă cu Las Vegas și din cum am auzit nici orașele de pe coasta de vest nu seamănă cu orașele de pe coasta de est. Nu știu dacă este tipicul oraș american, trebuie să recunosc că Statele Unite niciodată nu s-au aflat în topul țărilor pe care le-aș vizita.
Cazare
Am stat la Hotelul Intercontinental de pe Howard Street, un hotel construit înainte de criza economică care a lovit Statele Unite deceniul trecut. Hotelul foarte mișto, mi-a plăcut că în parcare au și încărcătoare pentru mașini electrice. În rest, camera exact cum te-ai aștepta la un hotel business din Statele Unite, iar patul extrem de comod. Priveliștea era așa și așa, dar oferea un răsărit superb.
Zona hotelului cu Strada Howard nu este prea renumită, fiind relativ periculoasă din ce am înțeles de la localnici, și într-adevăr dimineața devreme chiar așa părea, cu zeci de homeleși care își făceau veacul în zonă. Păreau mai debusolați dimineața decât în agitația orelor de vârf. Asta însă nu a împiedicat să răsară pe lângă blocuri rezidențiale vândute la prețuri colosale și centre comerciale. Tot pe aici este și MoMA, Museum of Modern Arts.
Era o glumă, nu mai știu dacă era despre San Francisco, anume că doar cei din zona de executives locuiesc în oraș, managementul locuiește prin suburbii.
Câte o companie de tehnologie la fiecare colț de stradă
Imediat ce am ieșit din hotel și am trecut de câteva străzi am găsit sediul sau birouri ale unor companii mari de tehnologie cum ar fi Twitter, Yahoo, Slack și altele pe care probabil nu le cunosc. Tot în San Francisco au pornit și multe alte business-uri precum Uber sau Airbnb.
Este primul oraș în care am văzut reclame outdoor aproape în totalitate pentru servicii online. Reclamele Zendesk și PayPal erau amplasate chiar pe lângă hotel. Cine știe, te trezești dimineața, admiri priveliștea și decizi că vei folosi în cadrul startup-ului tău Zendesk ca serviciu de customer support sau PayPal pentru procesarea plăților. No sarcasm intended.
În zonă sunt și multe locuri bune pentru a mânca, în general prețurile dintre un fast food și un restaurant bun nu sunt atât de disproporționate cum sunt în Europa. Așadar, în loc de a plăti 10-12 dolari pe un kebap la un fast food cu specific oriental, mai bine plătești vreo 15-17 dolari pe un meniu a la carte la un restaurant ceva mai budget.
Dacă ar fi să spun orașul european cu care seamănă cel mai mult San Francisco, acesta este Lisabona. Podul vestit din Lisabona este o replică oarecum a podului Golden Gate, și în Lisabona sunt zone în care urci și este foarte specific tramvaiul.
Extrem de mișto era că în parcuri oamenii pur și simplu ieșeau în pauza de masă, stăteau la soare și unii pur și simplu mai trăgeau chiar și un pui de somn. Pe de altă parte, era plin de homeless și aici, atât în zona parcurilor cât și în Starbucks sau alte cafenele. Partea funny era că aceste personaje erau gonite din zona rezidențială, fiind chiar orientați să stea mai degrabă în zonele turistice. Am citit un argument și că aceștia stăteau în centru prin că acolo nu erau dealuri, că doar nu o vor urca toți homeleșii aiurea dealurile în căutare de monede pentru droguri și alcool.
Start-up pornit din garaj
Mai țineți minte toate poveștile cu start-up-urile pornite în San Francisco din garaj? Garajul american nu este cum e cel din România, iar garajul mediu al unei căsuțe din San Francisco depășește ca propietate niște sute de mii de dolari. Mai adaugă și cât valorează casa, iar dacă locuiești în centru, dacă pornești din garaj, consideră-te printre cei mai norocoși de pe planetă. Se spune despre locuitorii din San Francisco care au o casă în oraș că sunt milionari (în dolari) – cam atât de mare e costul pe proprietate pe aici.
Uite, cam așa arată un cartier rezidențial din San Francisco, cu garaje din care probabil au pornit niște start-up-uri. Nici nu vreau să caut cât costă o casă în zona aceasta.
Ce este neapărat de vizitat?
Aș spune Pier 39, centrul, o tură cu tramvaiul și neapărat Twin Peaks și Golden Gate. Dacă ai noroc și de vreme faină, priveliștea e senzațională. În general însă cred că plimbarea alandala e varianta cea mai bună. Cu toți vagabonzii, nu m-am simțit nici o clipă în nesiguranță în San Francisco, adevărat însă că nu m-am prea aventurat de unul singur. Apropo de vagabonzi/homeleși, era plin aproape în fiecare Starbucks de dubioși de genul.
Pe Twin Peaks e posibil să rămâneți contrariați de calitatea scărilor de urcare pe deal. Sunt extrem de șubrezite și dacă la noi ar fi așa, am spune în cor că doar în România poate fi așa.
Cam toată lumea vrea să ajungă la închisoarea Alcatraz. Din păcate nu am ajuns, având prea puține zile la dispoziție iar biletele trebuind rezervate în avans cu câteva zile.
Din nou, cum am stat puțin, vizita la Golden Gate am planificat-o într-o seară, când șoferul de Uber voia să ne lase fix pe mijlocul podului, că acolo îi zicea aplicația. Deși i-am spus expres că nu vrem să ne treacă podul, și că vrem să ne lase la baza dinspre oraș, ne-a trecut podul. Pe jos nu puteam veni înapoi, așadar am făcut cale întoarsă cu un alt Uber.
Dacă vreți să luați masa la apus într-un loc absolut superb, recomandarea e Cliff House. Localul e mereu full și are parte de niște priveliști absolut senzaționale pe partea cu oceanul. Ai vedere direct spre apus.
Sunt însă atâtea de văzut dacă cumva ajungi în San Francisco ca turist, se spune că pentru parcul Golden Gate trebuie să îți rezervi cel puțin o zi pentru a-l înțelege, nu neapărat a-l vizita pe tot. Că nu ai cum să-l vezi chiar pe tot. Dacă ajungi doar pentru câteva zile însă, vei lua, așa cum am luat și eu, probabil doar o parte superficială din atmosfera locului. Nu am înțeles nici eu pe câte am văzut zilele astea, probabil trebuie să trăiești orașul o perioadă ceva mai lungă pentru a-l cunoaște, de fapt, așa cum e el. Că, așa, wow – start-up-uri, tehnologie, internet, companii uriașe – Golden Gate, Alcatraz, Twin Peaks – e o parte superficială. Și cred că oamenii de aici trebuie înțeleși.
Unde faci shopping?
Ca în toată America, și prin San Francisco sunt multe locuri de făcut cumpărături. E plin de magazine cu ieftinături, inclusiv de brand. Un coleg, cu care am fost, și-a cumpărat vreo 4 ceasuri, pentru toată familia. A dat pe ele sub 100 dolari, în condițiile în care în țară oricare dintre ceasuri ar fi depășit suta de dolari.
Evident, și eu am cumpărat chilipiruri, din magazinul Ross, situat foarte convenabil. Mi-am cumpărat și niște teniși Levis la 25$ de la un magazin pe câteva etaje, i-am uitat numele. Era oricum ceva mai upscale. Adidași Skechers la vreo 35$, tot felul de alte nimicuri. Ce e mai scump, întotdeauna e mult mai bun, dar multe le cumperi la jumate de preț față de România. De exemplu, am dat 70$ (plus sales tax) pe niște blugi Levi’s din noua colecție. În România, mi-a fost chiar frică să intru într-un magazin Levi’s. Da, înțeleg, importurile și piața mai mică face ca la noi să coste mult mai mult, de aceea nu pierd nici o ocazie în care plec în străinătate să îmi cumpăr niște haine.
„oamenii de aici trebuie înțeleși” – bingo :)!