Pipera – Voluntari – Orașul nimănui dar în care muncesc zeci de mii de români

Ajungeam prima dată în București spre ultimele săptămâni din 2012, cu niște întâlniri planificate. Una dintre ele, o întâlnire prin zona Pipera – Voluntari, după care m-am ales cu o angajare dar și cu un proiect ambițios.

Până atunci, tot ce știam despre Pipera erau deja legendarele glume cu corporatiștii de acolo și faptul că era cartierul lui Gigi Becali. Nu mă acuzați, asta spunea presa. Primul contact, fiind la sfârșit de decembrie, un adevărat fiasco – păi ăsta e vestitul Pipera cu o stradă cu un singur sens pe direcția de mers și două linii de tramvai? Un reality check extrem de ciudat față de ce îmi imaginasem.
Cum întâlnirea de fapt o aveam după (legendara) barieră de pe Petricani, și cum am luat-o și pe jos, ghidându-mă după Google Maps, ajung literlmente într-um câmp, cu o stradă și un trotuar larg care se termina brusc într-o barieră la calea ferată. După barieră, altă lume. Câini (nu maidanezi) și lipsă trotuar dar un noroi incredibil la care bocancii mei lustruiți special pentru întâlnire devin maronii. Parcă e mai rău decât în Streetview.

Aveam să aflu ulterior ce înseamnă să nu mai prinzi ultimul microbuz spre birou și să fie zăpada proaspăt depusă. Living the dream, ardelean mutat în București via Timișoara, față în față cu adevăratul drum al corporatistului spre ședință. Îmi aduc aminte acum de această celebră imagine.

Tot prin zonă, o grămadă de construcții, clădiri de birouri mai mult pustii decât pline de angajați, parcări subterane deschise doar parțial pentru că era clădirea prea puțin ocupată, loc berechet în stufăriș. Două, hai trei locuri de luat masa în apropiere, glume despre meniul repetitiv de la sala de nunți care în zilele săptămânii se transforma în restaurant cu meniul zilei.

Trec vreo trei ani și jumătate și parcă îți pare că aproape totul s-a schimbat dar totul e la fel. Poate una dintre cele mai importante schimbări e că îi spui acum în serios că e a doua ta casă, că acum ceva vreme doar în glumă o spuneai.

După trei ani, parcă prinzi rădăcini și îți spui că nu pare a fi ceva temporar ci a trecut deja într-o etapă din tine, te-a schimbat și te-ai adaptat și îți iei și mașină, să nu mai schimbi trei metrouri până la birou plus microbuzul de serviciu care circulă mai des dar e tot mai aglomerat. Începi să încerci să vii mai devreme la birou ca să prinzi loc de parcare, să nu o mai lași în noroi, și încerci să pleci fie mai târziu, fie mai devreme. Parcă înainte nu concepeai ca la 18:00 să fii la campionatul mondial de sprint la mașină și F1 până după barieră. Dacă te-a prins 18:20 la birou, mai bine stai și răspunzi la încă câteva mailuri, că tot atunci ajungi acasă la aceeași oră, dar ești și mai, și mai productiv în inbox.

În mijlocul corporatiștilor parcă și cel mai nou și preferat împinge tava aplică din abecedarul de marketing: începem cu meniuri bune și foarte ieftine, după scumpim meniul și mai facem și tot mai puține porții la meniul economic. O recunosc până și pe pagina de facebook, prinzi meniul dacă te grăbești. Totul e în grabă, țigara fumată, ocuparea locului de parcare, transpirațiile pe Petricani să nu prinzi bariera, mai dai și de câte-un viteaz care croșetează benzile – o fi în întârziere la ședință, nu-i nimic, ne vedem la barieră, ne aprindem deodată țigările.

Până și miștourile ți le iei în grabă, fără să fie digerate nici înainte și nici după livrare. Adapt or die.

În rest, dincolo de adaptările pe plan personal, schimbarea în care dacă dai timpul înapoi parcă nici oglinda nu te mai recunoaște, dai față în față cu ce oferă minunatul cartier care aparține atât de București cât și de Voluntari. Etaje care erau pustii acum sunt pline de birouri, loc de parcare doar dacă ești printre cei mai conștiincioși și vii până în 08:45, în condițiile în care jumătate din cartier și mai toți cu plăcuța de loc parcare propriu sunt în concediu și prietenii harnici vânează locul, o armată de oameni care ies din metrouri, bariere prea lungi, zeci de rapoarte de Trafic complet blocat în Waze, nesimțiți care nu au auzit de nicio regulă de circulație.
O poți simți încă de la Victoriei când nu ai loc să intri în metrou chiar în ziua în care te așteaptă toți la ședința aceea megaimportantă.

Singurul lucru care a rămas constant în toți anii ăștia este nepăsarea absolută pe care o manifestă autoritățile spre o zonă care contribuie semnificativ la bugetul țării și este una dintre motoarele economiei. Este firesc, nimeni nu votează în partea asta a Bucureștiului sau a Voluntariului, zona e o adevărată anexă dar și o vacă de muls din punct de vedere imobiliar.

Clădiri de birouri apar peste clădiri de birouri, de la Aurel Vlaicu până la rond la OMV și dincoace pe Dimitrie Pompeiu, se construiește în veselie. Singura stradă încă rămasă liberă este vestita Petricani, dar nu o să treacă prea mult până o vor rezolva și pe asta. Ar fi păcat dacă nu. Cine știe, se gândesc la infrastructură, un parc, locuri de parcare, poate chiar extinderea magistralei de metrou.

Și e normală nepăsarea autorităților. Cui îi pasă? Pentru că niciunui angajat nu îi pasă, probabil consideră că atunci când se va sătura de zonă, va avansa și va pleca în alte zone. Nu ar fi primul, cunosc deja zeci de oameni care și-au iubit joburile dar și-au băgat picioarele în ce oferă zona, mai ales ca legătură cu orașul.
Și așa cum prea puținor oameni le pasă de zonă, că nu locuiesc și nu se văd locuind acolo, considerând trecerea lor pe acolo temporară, de ce le-ar păsa autorităților? Ce, angajatul care lucrează de dimineață devreme până seara târziu la etajul 8 al unei clădiri votează acolo? Nu! Și atunci de ce ne-am deranja?

În rest, prin clădirile de birouri, după nebunia și praful de afară – săli de relaxare, masaj, săli de fun, băuturi și fructe gratis (chiar, voi ce aveți în meniu?).

În condiţiile astea tot ce vom avea parte în zona asta vor fi şi mai multe clădiri de birouri, tot aceeaşi linie de metrou aglomerată, tot străzi aglomerate fără trotuar şi aceeaşi nepăsare a autorităţilor. Pentru că trăim aici dar nu ne pasă. Avem aceleași glume despre trafic, autobuzele aglomerate, meniul zilei, locurile de parcare și pauzele de țigară.