De ce nu (mai) semnez petitii online

În ultima vreme am văzut o avalanşă de petiţii online, despre orice – de la teme serioase, politice, până la varii teme locale sau care nu au de a face cu realitatea de zi cu zi. Sunt o tonă de platforme online de petiţii, unele aparţinând unor ONG-uri, altele care nu sunt neapărat revendicate.

Definiţia petiţiei practic este una prin care o anumită persoană sau grup de persoane se adresează, în principal, unei instituţii. Ori, nu ştiu dacă petiţiile online pe multele platforme de acest gen ajung undeva. Nu ajută cu nimic faptul că o anumită petiţie a fost semnată de zeci, sute sau sute de mii de oameni atâta timp cât petiţia respectivă nu ajunge în atenţia persoanelor care pot decide bazat pe revendicarea oamenilor.

Dacă petiţia nu ajunge la o anumită instituţie, ea nu există. Via Eugen am dat de cadrul legal de funcţionare a petiţiilor, unde se menţionează Art. 7 Petitiile anonime sau cele in care nu sunt trecute datele de identificare a petitionarului nu se iau in considerare si se claseaza, potrivit prezentei ordonante. Ori, pentru a exista o petiţie, mă îndoiesc că este suficientă o adresă de email şi un nume care poate sau nu poate fi verificat.

Mă rog, îi respect pe cei care totuşi semnează acele petiţii online şi consideră că acţiunea lor de a semna printr-un astfel de instrument va fi luată în considerare.

Un alt punct de vedere, ceva mai profesional, este că poate unii specialiști în marketing vor dori să afișeze niște reclame unor semnatari de petiții. Semnarea unei petiții, pe anumite teme, implică un anumit profil socio-demografic. Unele platforme de petiții s-ar putea să shareuiască niște adrese de email tocmai pentru targetare socio-demografică. Așadar, m-aș gândi de două ori înainte să semnez o petiție online pe un site care nu știu de cine este deținut.

Din punct de vedere juridic, valoarea petițiilor online este explicată aici.

Dar, semnați în continuare. Petiția online are aceeași valoare ca like-ul.