In greseala mea, de a accepta anumite lucruri pentru mai putin cu cat m-as fi multumit, am ajuns de multe ori sa cred ca efectiv asta e nivelul la care am ajuns momentan si ca intr-adevar doar atat merit, deocamdata. E drept, am invatat o gramada de lucruri noi lucrand mai mult gratis(aproape gratis) decat pentru ceva anume, dar nimic nu conteaza mai mult decat respectul de sine. Respectul timpului tau, recompensa in a primi ceva multumitor pentru timpul acordat unui proiect/orice.
Daca ma uit in spate, la cei 23 ani ai mei(cateodata uit cati ani am), cand altii acum ies de pe bancile facultatilor fara sa fi facut nimic concret sau sa fi invatat ceva, fara sa aiba un job serios, fara sa dea nas in nas cu realitatea, fara sa stie cum e sa astepti un concediu dupa un an intreg de munca fara oprire; chiar stau bine. Nu, munca nu inseamna doar clasicul 8 ore pe zi, sa fim seriosi, in actualele conditii 8 ore iti garanteaza in cele mai multe cazuri doar ceva decent, fara ++. Mai ales la inceputul carierei.
Ce am invatat in ultimii 4 ani de cand muncesc.. ce am invatat de curand? Cea mai grea boala este sa te subestimezi. O vorba exceptionala e asta: viata e prea scurta sa nu te lauzi (link). Mai ales daca ai facut ceva bun si ai livrat rezultate, pentru altii si pentru tine.
Unii vor spune ca sunt arogant, increzut si alte caracterizari de genul acesta. Nu, eu chiar am lucrat de mi-au iesit ochii din cap si am livrat rezultate. Aici vine diferenta faptului ca acum nu accept sa fac nimic fara sa am un castig proportionat cu timpul investit. (aici puteti sa o puneti pe aia cu sunt egoist). Timpul costa.
Sper ca toate sacrificiile de le-am facut in ultimii ani nu isi vor pune amprenta pe sanatatea mea in urmatorii ani.
Sa vezi cum e sa muncesti pe mai putin decat crezi tu ca face munca ta…si sa o faci constrans de imprejurari. Mai vorbim peste cativa ani 🙂