Spuneam aici ca nu prea ai cale de negociere cu taranii. Si nu, nu ai.
Pe vecinul meu il cheama Cocoș, cocoși – whatever. Ideea e că are un nume predestinat de vecin. E incredibil cât de bine poate da alarma generală. Până nu demult îmi puteam regla ceasul după cum ajunge acasă și cum începe muzica: în timpul săptămânii la 2 noaptea, duminica la 9 dimineața și la 1 noaptea, șamd. Ei, de o vreme însă noapte de noapte ceasul s-a dereglat și chiar și pe la 3 începi să-l auzi pe guță și salam.
Problema nu e doar asta, când nu-l auzi pe guță, auzi certuri și bătăi pentru tot felul de formulare incomplete, dă-i bă like, bă!!, chem poliția dacă nu pleci acasă etc. Mă rog, nu prea puteți întelege dar ideea e simplă – gălăgie. Și nu e nimeni care să-l reclame.. până azi, când sper că poliția a venit în bloc datorită unei reclamații. Nu de alta, dar seara(dimineața) trecută la 3-4 bubuiau pereții cu oftaturile boxelor.
Să revin la titlu – e o vorbă celebră – libertatea ta se termină acolo unde începe a altuia. Indiferent cât de acasă ești tu, dacă prin ce faci tu acasă mă deranjezi la casa mea… ai o problemă. Dar cui să îi spui astea?
Lasă un răspuns