Ma tot uit la cate covrigarii si langoserii s-au deschis in ultima perioada prin Timisoara. Treaba faina, costul de productie al unui covrig din ce am inteles este de vreo 10-15 bani si ce e peste tine de profit, chirii, angajati. Covrigi se vand de pe la 0,5 lei la 1-1,5 lei în Timișoara, depinde de zona fiecarei unitati producatoare.
Covrigării oricum cred eu, sunt deja destule…indiferent că vorbim de Timișoara, Satu Mare sau Târgu Jiu.
De cealaltă parte, o altă afacere care încă nu e prezentă pe toate gardurile sunt langoșeriile, ceva mai specifice zonei de vest și nord vest a tarii. Bun, dacă ai spațiu mai mare poți în langoșerie să ai și o unitate de producție de gogoși. Ai cam același cost de producție, diferă foarte puțin ingredientele iar concurenta este ceva mai mica.
Langoșeriile de succes nu trebuie să fie spații foarte mari, nici foarte curate(desigur, trecand peste standard) sau moderne. De exemplu, în Timișoara, langoșeria din Piața 700, când locuiam în Soarelui și lucram pe Cetății, mereu coboram din tramvai să cumpăr langoși la 1 leu din piața 700. spațiul nu era nu știu cât de curat – bine, nu poți să spui că era murdar, era doar rudimentar. Oricum, langoșii erau foarte buni, asta e ideea. Dacă îți faci o langoșerie și arată prea bine, clienții nu vor veni pentru că vor considera că e scump.
Zic eu. Voi ce ziceți? Se merită? Aveți vreo langoșerie, știți vreo idee bună?
Am înțeles că mai nou genul acesta de afaceri se vând la cheie sau în tip franciză, în care plătești fie pentru a fi cu o anume firmă, fie ești forțat să cumperi anumite echipamente și ingrediente.
Eu nu mananc covrigi sau langosi de felul meu. Foarte rar covrigi 🙂 daca chiar imi este foame si nu gasesc nimic altceva.
In schimb nu sunt de acord cu ideea „daca arata prea bine oamenii nu vor veni pt ca vor considera ca e scump”. Pe mine ma atrage orice locatie care arata de la bine in sus, daca dupa ce intru sunt multumit si de ce preturi are atunci raman si poate devin client fidel. Faptul ca arata bine nu poate fi decat un avantaj din punctul meu de vedere.
Apropo de gogoși și langoși… că tot sunt peste tot. Le mai știi pe alea din Satu Mare? :))
http://www.literparc.ro/gogo%C8%99ile-din-satu-mare-sau-despre-cat-de-importanta-este-norma-lingvistica-pentru-in%C8%9Belegerea-unui-mesaj/
Trebuie să scriu și despre langoși ceva! 😛
De covrigi nu m-am „legat” încă… decât cu stomacul (îi mai știi pe ăia din Târgu-Jiu?). 🙂
Vrei sa-ti deschizi? O locatie excelenta pt o langoserie ar fi intre centru si unirii. Era mai demult pe o straduta, dar s-a inchis. Oricand e bun un langos, e ieftin, si iti tine de foame destul de bine.
Covrigarie daca vrei sa-ti deschizi… sunt destule, deci nu stiu cat ar fi de rentabila. De fapt depinde in ce zona…
Covrigii ăia de la „Petru” de langă Mc sunt extrem de buni! POATE LE FURI REŢETA! 🙂
O prietenă de-a mea din Serbia a mâncat 4… în aceeaşi zi! …într-o tură de plimbare prin centru! …unde mai pui că VARA, covrigii concurau serios cu îngheţata de la vecini :)… timişorenii ştiu despre ce vorbesc :P!
@Alex
cica a facut billa un experiment pe portocale:
se vand mai bine cele murdare si aruncate in lazi decat cele curatate si invelite eventual in folie de protectie. Amandoua la acelasi pret, la promotie 🙂
Poate in cazul tau singular e asa, dar in general un produs ieftin il vinzi mai cu succes intr-o bodega aranjata pentru categoria sociala a respectivilor oameni. Adica eu nu m-as astepta sa iau langosi cu 1 leu/bucata dintr-un loc prea select.
@emo_hool
daca mi-as deschide langoserie as face-o intr-o zona cum e langoseria de la capatul lui 4, la ciocanul. Eu imi cumpar de acolo pranzul cam de 5 ori/luna. Unirii si astea deja la chirie ar fi prea scumpi.
@emina
Nu ma tenteaza sa fac covrigi… never. 🙂
Si in Bucuresti s-a intamplat acelasi lucru. In vara lui 2009 a inceput. S-au inchis niste „fornetarii” si au aparut „covrigarii” in locul lor. Din punctul meu de vedere un lucru bun, ca nu suport genul ala de produse de patiserie, iar covrigii chiar imi plac.
In legatura cu experimentul facut de Billa: n-a intrat familia noastra in experimentul ala. Eu cu siguranta nu iau fructe murdare. Si stiu ca nici ai mei. Daca ai vedea-o pe mama cum se duce intai la portocalele/ lamaile in folie 😉
Nici eu nu m-as astepta sa iau gogosi cu 1 leu (in fine, rar gasesti sub 2 lei in Bucuresti, dar ca idee) dintr-un loc prea select, dar asta cu siguranta nu m-ar impiedica sa aleg locul ala mai select si nu o gogoserie cam murdara. Pentru ca de la gogoseria mai murdara iau gogosile mai ieftin, dar e posibil sa iau si o boala. Care costa mult mai mult decat o diferenta de cativa lei. Si nu costa doar bani. Costa si timp si nervi.
Nu imi iau foarte des gogosi, doar de doua-trei ori pe an. Asta pentru ca nu prea am mai dat de gogosi cu adevarat bune de vreo sapte ani.
Covrigi iau mai des. Si am evitat covrigariile care nu mi-au parut prea curate. Tin minte ca in vara m-am dus la geamul unei covrigarii si tipa matura. A lasat matura si a venit langa cosul cu covrigi fara sa se spele pe maini. Moment in care m-am razgandit. Covrigii erau intr-adevar mai ieftini (0.7 lei, in conditiile in care pretul standard e de 1 leu, iar la unele covrigarii ajunge la 3.5 lei pentru unele sortimente de covrigi), doar ca eu voiam sa mananc covrigi, nu si mizeria de pe matura.
Nu ma scald in bani. Doar ca am fost educata ca igiena e importanta.
@emina: In legatura cu covrigii de la Petru. Am mancat unul cu nuca si cu miere cand am fost in Brasov de Craciun si a fost foarte bun.
Si tin minte ca anul trecut dadusem pe un blog de un articol despre un maraton al covrigariilor: un grup de oameni care s-au strans si au pornit la drum pe la o multime de covrigarii si si-au luat covrigi de la fiecare 🙂