Cred că mai devreme decât mai târziu vom intra în carantină totală, pe faimosul draft care se plimba zilele trecute.
Am crescut la casă, așa că noțiunea de stat în casă deseori venea cu ideea de a sta în curte, de a te urca pe vreun copac din curte sau pur și simplu de a sta pe terasă și a privi în gol. Asta când aveam vreo boală a copilăriei contagioasă. Mai târziu apăruse calculatorul, deci a devenit mai ușor și chiar căutam pretext de stat în casă, dar astea erau vremurile de altădată.
Izolarea la domiciliu este complicată mai ales atunci când stai la bloc între patru pereți.
Vă spun, au trecut vreo 5-6 zile de când spuneam că vreau să pornesc PlayStation-ul, nu am făcut-o, dar parcă sunt plictisit total de orice. Muncă multă, necesar de decizii rapide (care să fie și bune), presiune multă. Incertitudine pe toate planurile și panică din toate direcțiile.
Am căutat orice motiv să ies din casă. Ba cu dusul gunoiului, ba cu un drum până la frizerie (săptămâna trecută) și mai de fiecare dată treceam prin magazin să cumpăr câte ceva.
Nici nu vreau să mă gândesc cât de greu poate fi..sau va fi pentru:
- bătrânii care stăteau singuri și ieșitul din casă era un pretext de a socializa (cu vânzătoarea de la magazinul de la colț, cu vreun vecin de la blocul de vis-a-vis sau pur și simplu cu cine se nimerește). Aici putem dezvolta mult. Ei nu au Netflix, nu au PlayStation, surse de informare cam putine
- familiile ceva mai mari care trebuie să stea în 1-2 camere
Sper să fim toleranți unii cu alții.
Este greu mai ales pentru persoanele care nu lucreaza de acasa si care nu fac practic nimic, trebuie sa gaseasca activitati cu care sa-si ocupe mintea in timpul asta liber..