După cum unii știți mai multe, alții mai puține, de la începutul lunii lucrez în Copenhaga. Mi-am dorit experiență internațională, mai ales într-un domeniu care de vreo 2 ani îmi făcea cu ochiul, așadar mă bucur de ocazia pe care o am.
Pentru că mă întreabă multă lume și, din păcate, nu am timpul necesar să răspund complet fiecăruia am spus să încerc să detaliez aici experiența mea în Copenhaga, așa cum o văd după prima săptămână.
Aș acoperi mai mult partea cu orașul și niște detalii organizatorice de care m-am lovit. Fără să am pretenția că le știu pe toate, că altfel sunt doar de o săptămână aici. Dar dacă vreodată va ajuta pe cineva, mă voi bucura.
Primul șoc a fost vremea schimbătoare – e frig
Când am fost data trecută, într-un fel de city-break (să îi spunem), cele 20-24 grade păreau mult mai plăcute decât cele de acum. Vremea este super schimbătoare și chiar dacă acum e soare, în 15 minute poate ploua. Torențial.
Aici oamenii nu se supără când plouă, face parte din ritualul zilnic. Înțeleg de ce glumele cu vremea din Danemarca sunt un clișeu perfect acceptat și parte din viața fiecăruia.
În primele nopți mă trezeam că îmi era frig, chiar dacă mă acopeream cu plapumă. Acum să spunem că am reușit să mă reglez și să fiu și îmbrăcat corespunzător, fără să îmi fie frig. Noaptea. La început de august, când în București toată lumea se plânge de temperaturi ridicate.
În același timp, mulți localnici poartă pantaloni scurți. Eu nu ies fără geaca subțire de vară/toamnă devreme.
La birou e perfect, nu există certuri pe aerul condiționat. Nu s-a supărat nimeni când am deschis geamul – mai mult pentru muzica de la vioară.
Dar, chiar dacă am plaja la 10 minute de mers cu bicicleta, totuși nu este vreme de plajă. Asta însă nu mă oprește să nu merg în fiecare zi acolo. E ceva să ai marea la 10 minute de casă.
Semafoarele sunt optimizate pentru biciclete
După ce am cumpărat în weekend o bicicletă, evident că am început să merg cu bicicleta la muncă. Dimineața mă simt ca în Turul Franței cu atâția bicicliști care merg spre muncă.
Partea amuzantă este că am impresia că semafoarele sunt optimizate pentru mersul pe bicicletă.
Apropo de viteză și de Turul Franței, sunt constant întrecut, fără efort, cam de toți localnicii în mersul lor obișnuit pe bicicletă.
Altfel, cred că e mai periculoasă aglomerația de biciclete la ore de vârf decât mă simțeam în București, în mașină. Casca primită cadou de la foștii colegi mă ajută foarte mult însă.
La muncă avem parcare subterană…exclusiv pentru biciclete 🙂
Trafic auto aproape inexistent și transport în comun bine pus la punct
Cum spuneam, traficul auto este aproape inexistent. Poate contează și că stau mai în centru iar zona de la muncă este pietonală, dar am mai luat-o pe jos iar traficul nu este mare.
Mai jos o poză cu traficul de la ora de vârf – 18:00. Da, suntem în august, e finalul sezonului de concedii..dar nu cred că traficul auto va fi dramatic mai aglomerat decât e acum.
Sistemul de transport în comun este și el excelent pus la punct.
Există două linii de metrou, se lucrează la a treia. Aeroportul este legat de oraș prin metrou – iar metroul circulă non-stop. Totuși, o călătorie cu metroul aeroport – oraș costă cam 5 EUR (36 coroane). Sistemul de taxare este pe zone, sunt 3 zone de călătorie în Copenhaga. În general, pentru o singură zonă, plătești cam 2-3 EUR.
Nu contează dacă iei metrou sau autobuz, sistemele sunt conectate și plătești o singură călătorie într-o oră (dacă nu dai „check out).
Dar, după cum spuneam, totul are un preț. Ceea ce mă duce la următorul subiect.
Totul este FOARTE scump
Dacă ești obișnuit ca la Mega Image să lași 20-30 lei la o vizită, ei bine, luând aceleași lucruri, nu prea scapi din supermarket fără să plătești vreo 15 EUR.
Și asta se aplică la orice. Totul este de la foarte scump în sus.
Dar, există și un mare dar aici – calitatea produselor ieftine sunt convins că e mai bună. 300 grame de pâine costă de la un minimum de 3-4 lei în sus, dar e pâine bună.
Nu am văzut pâine cum avem în România, plină de afânători. Sau nu îi simt.
Și, mai e un preț pe care îl plătești la supermarket – nu există varietate. Adică, nu prea ai din ce alege când vine vorba de produse alimentare.
La muncă avem mâncare inclusă (mă rog, pentru un cost foarte mic) și e foarte bună.
Piața imobiliară e în bula bulelor – Good luck finding an apartment for rent!
Fără să glumesc, aceasta era urarea multora când vine vorba că te-ai mutat în Copenhaga. Piața imobiliară este absolut în bula bulelor, mai ales pe partea de închirieri.
Cererea depășește cu mult oferta, ceea ce face ca prețurile să fie halucinante. Plus că, spre deosebire de alte țări vest-europene, danezii au tradiția de a fi proprietari. Nu e ceva prea comun să stai în chirie pentru ei, deși înțeleg că sunt tot mai mulți și adaugă și asta pe presiunea disponibilității și așa limitate a proprietăților de închiriat.
Până la sfârșitul lunii am unde să locuiesc, dar deja îmi ridic semne serioase de întrebare dacă voi reuși să găsesc ceva pe placul meu și mai ales în buget. Sau dacă voi reuși efectiv să găsesc ceva. E nebunie.
Însă arhitectura orașului e absolut superbă. Nu prea sunt blocuri înalte, nu am văzut. Orașul este destul de flat.
Și sunt multe parcuri.
Nu neapărat birocrație cât timp de așteptare
Cu toată libertatea de mișcare și de muncă din UE, nu prea poți munci fără să parcurgi niște pași. Practic, să îți iei CPR-ul, care e un fel de CNP pe baza căruia ești identificat la fiscul danez, îți este alocat doctorul, îți deschizi un cont bancar, șamd.
Și durează cam o lună până îl iei. Fără el nu poți să faci mai nimic, ești turist. 🙂
Dar și pe ăsta ca să îl iei trebuie să îți iei rezidența UE.
Pe care o primești, și pe aia, după 2-3 săptămâni de la depunerea actelor – scopul și durata vizitei, erau foarte interesați de contractul de muncă 🙂
Așadar, cel puțin o lună de așteptare.
Super oraș, dar cu avantaje și dezavantaje
Evident, nu poate fi perfect.
Dar, nu mi-e greu să înțeleg de ce danezii sunt dați printre țările din lume cu oamenii cei mai fericiți.
Dar dacă ești nou s-ar putea să fii copleșit de greutățile imediate. Și de prețuri. Plus că, așa cum scria într-o broșură pe care am primit-o, imigrația în Danemarca este un fenomen destul de nou.
Momentan sunt bine, dar nu se anunță să fie ușor mai încolo. Cel puțin până nu găsesc un loc ceva mai permanent de stat.
Îmi place, mai stau.
Mișto. Sper să te acomodezi repede.
Oricum, văd că e ceva mai multă activitate pe blog. Cu cât mai multe poze și impresii d-acolo cu atât mai bine. 🙂
Da, momentan să spunem că stau bine cu timpul, nu am intrat prea în pâine 🙂
Sa-l intreb pe Lucian, baiatul nasilor mei, unde locuieste.
A plecat si el de circa 1..2 ani la studii (cu prietena) si lucreaza.
Cine stie, poate vrei candva sa schimbi o vorba in limba romana.
Orice informație ajută 🙂
Mult succes in Copenhaga, pentru a descoperi orașul iti recomand geocaching .com, sunt câteva mii in oras si aste poti cunoaște multi localnici care se întâlnesc la 2-3 luni sa discute despre ultimele cacheuri descoperite.
Cateva idei, tot din CPH:
– e un grup de Expats in Copenhagen pe facebook, e foarte util, sunt multe informatii bune acolo. Din cand in cand se mai posteaza si cereri/oferte de apartamente/camere de inchiriat, poti gasi ceva si pe acolo.
– daca vei folosi o agentie care sa te ajute sa gasesti ceva de inchiriat, s-ar putea sa te ajute dar fii pregatit ca au o atitudine foarte relaxata despre munca, ce/cat cauta, cat de mult respecta cerintele tale etc
– preturi in supermarket-uri: variaza, unele sunt destul de „premium”, de ex Irma. Netto si Rema sunt mai ieftine, in general.
– vezi ca furtul de biciclete poate fi o problema. Insa poti face asigurare pentru asta, nu stiu cat costa / cum se procedeaza dar cu siguranta colegii te pot ajuta.
Nyd Kobenhavn! 🙂
Salut! Mulțumesc de tips^tricks!
M-am înscris pe toate grupurile posibile și imposibile de Facebook pentru expați și localnici, mai ales pe cele de închirieri, din păcate fără succes. La fel și pe BoligPortal, unde singurele răspunsuri primite sunt cele prin care sunt anunțat că „anunțul s-a închis”.
Pe cât de superb e CPH, ce e pe piața imobiliară e incredibil. Și nu sunt încă pregătit să plătesc vreo 100.000 coroane doar pentru „moving in price” pentru un apartament ceva mai frumos. 🙂
Între timp am aflat și de supermarketuri. Irma da, scump, dar cu produse foarte ok. Neto și Rema 1000 peste tot, Bilka cu varietate. 🙂
Iar cu furtul de biciclete – tocmai de aia mi-am cumpărat o bicicletă foarte ieftină – 800 DKK. 🙂
Te mai aștept aici. 🙂
Ehe, șocul cu frizeria am avut-o și eu când m-am angajat în Franța unde un tuns simplu pornește de la 20€. Cu timpul te vei obișnui cu prețurile și taxele la fel cum vei aprecia curățenia și lucrurile bine puse la punct.
Culmea e că acum mă pregătesc de o nouă vizită la frizer – și parcă aș merge dintr-un capăt în altul al orașului pentru același frizer algerian. 🙂