Zilele trecute am avut o discuție care m-a purtat puțin pe tărâmul amintirilor.
Cred că prima dată când am început să îmi definesc valorile profesionale a fost când am spus unui coleg: „eu vreau să arăt că pot eu, nu ce nu poate altul”.
Și am încercat să respect asta de mai bine de 10 ani, de când am enunțat prima dată acest lucru.
Contextul era în ceea ce credeam la vremea aceea o nedreptate și o lipsă de apreciere corectă a anumitor lucruri.
Mă rog, lucruri cu care în timp te obișnuiești și le iei așa cum sunt, că e foarte greu să schimbi aprecierea altor oameni, indiferent cât crezi tu că greșesc ei. Mai ales atunci când le place să creadă ceea ce cred.
În orice caz, mai puțin important contextul, mai importantă e zicala.
Există momente când alții se străduiesc din răsputeri să arăte ce nu poate altul. Și fără a avea neapărat un beneficiu real..deși mai des este vorba despre altceva.
Important e să arăți ce poți tu, nu ce nu poate altul.
Iar chestia asta se poate traduce nu doar în ceea ce privește definirea unei valori personale, profesionale ci poate fi și o valoare de brand. Ce contează ce face competitorul meu și ce nu poate el? Eu trebuie să arăt ce pot eu.
Principiul meu este asemănător și mă ghidează (bine) de foarte mulți ani: „Important e să faci tu cum poți mai bine, nu să privești dușmănos succesul altuia”. Într-un cuvânt: Focus!