Am văzut ieri seara a doua parte din meciul României cu Andorra. Nici nu știam sincer că a început campania de calificare la europeanul de fotbal de anul viitor.
Știu grupa din care facem parte, cu marea favorită la locul 1 Elveția, apoi Israel, Kosovo, Belarus, Andorra și noi. În mod normal nici Elveția nu ar trebui să fie o mare sperietoare, dar se pare că lumea a agreat că noi ne vom bate pentru locul 2 cu naționala din Kosovo.
Ce am văzut din meciul de ieri a fost „meh”. Adică cred că am jucat decent spre faza ofensivă, dar ne-am bâlbâit prea mult când era să o dăm în poartă.
Ar fi trebuit să mai dăm lejer încă 2-3 goluri, dar noi ca națională nu mai avem obișnuința să ne concentrăm după ce avem un avantaj mai mare.
Sper doar ca golaverajul la final să nu fie problema noastră.
Dar ce să zic? Hai România, hai poate de data asta!
În tribune, ca în tribune
Înțeleg că iar ne-am făcut de râs în tribune, cu bătăi între suporteri. La meci în deplasare, cu Andorra, mai e ceva de zis legat de asta?
Iar torțele dacă prin anii 1990, poate chiar început de 2000 erau văzute ca făcând parte din spectacol, acum au rămas depășite ca generație.
Nu trezește nimănui vreo emoție pozitivă torța aia, mai bine o coregrafie din steaguri și cartoane, cu fulare șamd…
Fotbaliștii din diaspora refuză naționala României
E interesantă situația cu fotbaliștii născuți în diaspora care au început să refuze naționala României.
Cred că va fi din ce în ce mai des situația asta. E interesant motivul pentru care se întâmplă asta. Practic ei au dublă cetățenie, a țării în care s-au născut și cea a părinților. Deci ei se simt mai degrabă italieni, decât români.. sau cine știe care or fi calculele în spate? Mai bine joc câteva meciuri pentru naționala Italiei decât să joc permanent în naționala României?
Lasă un răspuns