Eforturi, pasiuni si prioritizarea actiunilor tale

In mod regulat intru in conflict cu oameni pasionati de ceea ce fac dar care nu reusesc efectiv sa monetizeze actiunile lor intr-un mod satisfacator. Lumea se supara, poate are dreptate – cine sunt eu ca sa le dau un picior in fund? Toata lumea viseaza, e frumos sa visezi, ca vor reusi sa faca ceva din pasiunea lor. Din pacate, cazuri fericite cand tragi linie sunt putine si de multe ori succesul nu vine cand trebuie. Aici ma refer de exemplu la multi artisti si oameni de valoare culturala ale caror lucrari au fost apreciate abia dupa moartea acestora.

Prin monetizare, mai sus, nu ma refer efectiv la cati bani reusesti sa faci, ci mai degraba la orice masurabil. Faci comert – evident vanzari, faci arta – recunoastere, scrii pe un blog – vizite si vanzari. Tot ce faci ca si activitate principala trebuie sa se intoarca intr-un mod masurabil, si care la o adica sa iti plateasca utilitatile si sa iti tina de foame, fizic – nu sufleteste. Laudele in principiu iarna nu imi tin de caldura.

Tu cat timp esti dispus sa pierzi din viata ta doar pentru ca tie ceea ce faci ti se pare drumul bun, dar drum pe care dupa prea mult timp inca nu l-ai gasit? Daca faceai altceva – reuseai mai mult? Esti satisfacut de ce ai facut? Esti multumit? Ce varsta ai, cat ai pierdut cautand drumul cel bun? Prioritizeaza si fa ce trebuie sa faci, nu ce vrei! S-ar putea ca drumul prioritizarii actiunilor tale sa fie mai bun decat drumul pasiunilor.

Despre drumuri imi permit sa vorbesc. La astia 23 ani si un pic ai mei au fost tare incurcate, rataciri, drumuri cu dead end la final – doua foarte mari..insa toate astea m-au adus, cel putin momentan pe unul bun si de care trebuie sa spun ca sunt multumit. De ce sunt, de ce fac, cum si cata mandrie de sine am.

Am vazut zilele trecute o poza cu „cei care spuneau ca rabdarea e o virtute probabil inca nu si-au dat seama ca viata ta se sfarseste la un moment dat”. Mi s-a parut geniala.