
Mă amuză toți oamenii care spun că e o greșeală să intri într-un credit ipotecar, că e mai bine în chirie. Mulți dintre ei care nu au stat vreodată în chirie. Și oamenii ăștia stau și îți fac calcule, că uite câți bani pierzi într-un credit, că uite, ai avantaje când ești chiriaș șamd. Nu zic, din punct de vedere financiar, pare să fie mai bine să rămâi chiriaș. Mai mult din motive de comoditate financiară, nu neapărat din motive de calcule finale după ce ai trecut de 20-30 ani de rate.
E al 9-lea an în care stau în chirie. Dacă în ultimii ani, de când m-am mutat în București, am avut o constanță(și din alte motive) – nu la fel aș putea spune de anii din Timișoara. Chirii crescute pentru că se putea, plecat pentru că „intervenea” ceva, mereu cu probleme în apartament rezolvate de mine, garanții plătite și nerecuperate, când plecai dintr-un loc ORICE făceai – tot găsea proprietarul ceva în neregulă (ultima dată am fost amenințat că voi fi dat în judecată pentru că am făcut un contract de cablu TV/net pe NUMELE meu la o adresă închiriată), șamd.
Și cred că eu chiar sunt rezonabil: când m-am mutat într-un loc am zugrăvit – pentru că așa mi se părea corect, am spălat tot și la venire și la plecare, niciodată nu am întârziat cu plata chiriei.
Alte lucruri amuzante erau când la 6 dimineața la un apartament venea proprietarul să ia chiria. Și stătea la vorbe, ca o soacră lună de lună când lua banii nu îi convenea ceva. Uneori, venea la ore imposibile (munceam) și trebuia să las banii în bucătărie. Îi lua el. Desigur că avea și el o cheie de intrare, că doar e apartamentul său, nu?
Și se tot adună astfel de motive. E drept, multe dintre ele sunt mici, dar cel mai adesea cel mai rău lucru este lipsa predictibilității a faptului că peste 2-3 luni vei locui în același loc. Nu zic, pe la 25 ani e foarte OK, mai schimbi un job, câștigi mai mult, treci dintr-o garsonieră într-un apartament cu două camere, simți că mai crești, că pare că o duci mai bine.
Toate astea însă cred că se schimbă cu anii. Și, mă gândesc la toți cei care trec prin același lucru și mai încep să apară familiile, copiii. Parcă după asta, nu prea îți priește această nesiguranță. Parcă dacă tot investești într-un spațiu unde locuiești, să știi că acea investiție rămâne a ta. Schimbi bateria de duș, poate nu iei cea mai ieftină soluție, poate nu mai faci improvizații în reparații, ci te duci și cumperi lucruri ceva mai de calitate, care chiar țin și sunt și mai bune. Pentru că până la urmă chiria o poți percepe ca o improvizație, un lucru care mereu se poate strica.
Problema in Romania este ca nu exista o lege a chiriasului, care sa il apere de abuzurile proprietarului: cand si in ce conditii poate fi dat afara, cand si pt ce motive se poate creste chiria etc. Sau o asociatie care sa ii protezeje pe chiriasi. Poate asa ar sta mai multa lume in chirie.
Merita sa-ti cumperi daca vrei sa stai mai mult intr-un loc, gen peste 5 ani. Si de asemenea daca iti permiti: eu unul nu m-as simti bine cu un credit pe o perioada mai mare de 15-20 de ani (se pot intampla mult prea multe in aceasta perioada, inclusiv sa dispara meseria pe care o ai acum).
Teoretic exista o lege a chiriasului. Doar ca nimeni nu apeleaza la ea. De exemplu, proprietarul este obligat sa faca toate reparatiile, practic in chirie dupa legea aceea ai putea sa stai ca la un hotel, cel putin dpdv al stricaciunilor care apar in urma uzurii lucrurilor din imobil 🙂
Dar auzeam o chestie, cati dintre chiriasi solicita un minim de contract cu cel care inchiriaza spatiul?
Nici eu nu m-as simti bine cu un credit, dar uite ca daca acum 5 ani eram total impotriva, acum macar iau in calcul aceasta posibilitate.
Cat despre meserie, cu siguranta in 15-20 ani voi face si altceva.
Si eu cred ca este preferabil creditul.
Chiria si rata sunt cam aceleasi, iar dupa ce termini cu rata, casa ramane a ta.
Mho, uite de asta apreciez marketing-ul afiliat. Intr-un fel mi-a deschis posibilitatea sa fiu pe picioarele mele.
Sigur, la nivel de provincie, nu la costurile din Bucuresti. Ma bucur ca am reusit sa rezist tentatiei de a sparge banii p-afara si de a-mi lua ceva al meu. Inca putin cu renovarea(mai mult chiar) si apoi sper sa reusesc sa ma relaxez mai mult, sa ma plimb mai mult, sa revin la vechile metehne. 🙂
Eu orice aș fi, aș alege tot undeva la țară, nicidecum în oraș. Chiar și în chirie dacă stai, măcar știi că stai o perioadă acolo, între timp să pui ceva bani deoparte pentru o bucată de pământ, apoi pentru a începe să-ți construiești o mică căsuță.. Cam așa aș vedea eu acum, trecut de 30 de ani fiind. Păcat că nu le vedeam așa și la 20.. Oricum, sunt mulțumit și cu ce am acum.