Copenhaga cu condimente

A zburat o lună de nu-i adevărat. Și încă mă bucur de vara din Copenhaga – dacă i se poate spune vară – la cele obișnuite 19-20 grade care sunt în timpul zilei. Nu m-a mirat când am pus mâna pe țeava de duce în calorifer ieri seară și am descoperit că e fierbinte.

Ieri am fost să văd următoarea cazare și mi se spunea de acolo – că uite ce frumos e, dar asta e poate a cincea și ultima zi de vară pe anul ăsta. Una dintre zilele alea de vară a fost și când am venit în CPH să semnez contractul de muncă.

Și când mă gândesc că vineri alerg vreo 5 km la Ștafeta DHL – unde colegii m-au înscris chiar înainte să vin în Danemarca. Mulțumesc, Mircea.
Ei, să sperăm că nu va ploua, că 5 km de alergare sunt floare la ureche, nu-i așa?

Unde se spune că e foarte bine, trebuie să știi că lucrurilor îi lipsesc condimentele din poveste. Și cam așa e cu fiecare loc, îl descoperi, îi înțelegi lucrurile multe bune, și îi accepți neajunsurile picante, câte or fi – mai multe sau mai puține. Ce-ar fi viața fără condimente, până la urmă?

Cum spuneam – în general, totul e pus la punct, ceea ce înseamnă că în orice e nevoie de răbdare. Zilele acestea ar trebui să îmi pot deschide și contul bancar, ca să îmi primesc salariul. De ieri nu mai sunt oficial turist ci am chiar și medic de familie alocat în Copenhaga. La cei 44% taxe cât se opresc din salariul negociat – chiar am de gând să văd ce oferă statul de banii ăia, cât voi sta aici.

Acum, mai multe despre oraș, în completarea impresiilor de după o săptămână.

Fiecare al treilea restaurant este unul cu specific italian. Al patrulea este cu sushi. Restul sunt restaurante thailandeze, indiene sau cu specific argentinian. Patru din cinci fast-food-uri sunt ce spunem noi shaormerii.
Adaugă italisk și totul se dublează la preț.
Pentru o masă mai variată variantele ar fi Papirøen care e foarte apropiat de Nyhavn (portul unde toată lumea își face poze) sau WestMarket. WestMarket e mai curat, sunt tot multe opțiuni, dar nu are farmecul Papirøen. WestMarket e un foodcourt ceva mai variat.

Printre cele mai grele lucruri în supermarket este să alegi ceva ce este cu adevărat lapte.

La ore de vârf e mai periculos cu bicicleta decât cu mașina. Uneori mă întreb cum ar arăta orașul dacă toți acei bicicliști ar folosi mașinile personale – dar îmi aduc aminte că sunt într-o țară în care când cumperi o mașină – mai plătești 180% pentru taxe.

Majoritatea mașinilor sunt din clasa mică – Volkswagen Up, Ford Fiesa, Fiat 500. Mașinile de familie sunt mașini combi – cele care mereu în țară sunt mai ieftină, că nouă nu ne plac. Parcul auto este destul de vechi – de aceea danezii vor să reducă taxele pentru mașini – că nu concep cum în una dintre cele mai prospere țări din lume mașinile sunt mai vechi decât ale vecinilor nemți sau suedezi.

Zilele trecute nu am avut loc să urc în autobuzul rapid – cel care oprește din vreo două în două stații. A venit într-un minut celălalt autobuz – care vine cu o frecvență de vreo 4 minute la ore de vârf. Sigur, nu am făcut 20 minute până la muncă, am făcut 30 minute. 5C este autobuzul care până acum mi-a marcat prima lună în Copenhaga.

V-am spus că metroul circulă non-stop? Transportul în comun are trei componente: metrouri, o rețea excelentă de autobuze și o rețea de trenuri urbane.

E drăguț că poți să te înscrii la cursuri de daneză – dar nu (mai) văd la ce m-ar ajuta – toată lumea vorbește o engleză impecabilă.

Există o legendă conform căruia cineva a primit un răspuns la mesajele pentru închiriere trimise pe BoligPortal sau pe FindRoomate. Aș fi interesat de o statistică de la ei cu privire la raportul celor care caută ceva spre închiriere versul disponibilitățile. Dar sigur, dacă s-ar afla, nu s-ar mai găsi oameni care să plătească abonamentul. Cred că mai degrabă ai șanse la loto decât să închiriezi un apartament cu un dormitor.

Pâinea este excelentă. În general, calitatea produselor budget sunt de multe ori în zona produselor premium din RO. Dar, am spus de prețuri, da? În final începi să te obișnuiești cu ele și să accepți că prețul pentru o tunsoare e în zona minimă 15-20 EUR, la arabi. Care tund foarte bine. În București stăteam maximum 15 minute la frizer, aici după jumătate de oră se găseau încă mici firicele de păr care nu stăteau cum trebuie.

Am început să mănânc mai sănătos – și forțat de împrejurări. Din păcate, berea e mai bună – atât Carlsberg cât și Tuborg au fost inventate aici.

Netflix e mai scump – dar am mai o primit o lună gratuită de trial. Hai că poate mutarea în Malmo nu mai sună atât de rău.
Vodafone îmi trimite constant mesaje „Bun venit în Danemarca”. Mulțumesc – sunt în vacanță – trăiască roamingul UE.

Danske Bank este un fel de Poșta Română în care femeia de la poștă te întreabă ce trimiți în colet. Dar măcar îți zâmbesc. E o experiență atât de complexă – că merită un articol separat.

Până ieri credeam că e ceva cu mine de patrula de poliție (pedestră) mă salută pe stradă în cartierul nou – dar nu, am văzut că îi salutau și pe blonzii cu ochi albaștri.

Categoria taxe absurde – taxa radio-tv

Teleradio-ul de stat danez, ca să-și ia taxa, sigur că nu are voie să intre în casele oamenilor pentru a verifica dacă au televizoare, radiouri, laptopuri sau smartphone-uri – așadar se pare că aruncă un ochi prin ferestrele celor de la parter.  Sigur că nimeni nu are device-uri conectate la internet, televizoare sau radio-uri când taxa anuală este echivalentul a vreo 350 EUR, dar asta nu îi împiedică să plece de la premisa că toată lumea are. Sunt curios cum e contextul când  da – ești în DK – dar folosești pachetul date roaming. 🙂
Amuzant este că un pachet decent de telefonie mobilă cam cu totul nelimitat te duce la vreo 150 EUR/an.

Altfel, e amuzant că m-am plimbat destul de mult prin oraș. E incredibil cât poate face să ai infrastructură pusă la punct de zeci de ani pentru biciclete. La ei se practică acel mobile first din trendurile actuale ale online-ului, dar transpus în infrastructura rutieră – bicycle first.

Îmi place, mai stau.