City Break Istanbul – Sfaturi călătorie și obiective turistice de vizitat în 3 zile

Istanbul a fost una dintre cele mai mari surprize pentru mine în călătoriile pe care le-am avut. Am căutat o destinație apropiată, ieftină și cu mâncare bună și am găsit în metropola din Turcia mai mult decât mi-aș fi putut imagina că este ceva atât de diferit, dar totuși atât de aproape de casă.

Dintre toate orașele din lume pe care le-am vizitat, Istanbul se clasează lejer în Top 3. Iar când fac acest top, nu știu unde să plasez Istanbul pe axa Roma – Barcelona. Cert este că a fost mult mai interesant chiar decât New York și celelalte orașe din Statele Unite sau Asia pe care le-am vizitat.

Metropola din Turcia nu doar că este un oraș complet din punct de vedere turistic, este un oraș cu o istorie milenară, un loc de întâlnire și acceptare între civilizații și un loc care pe lângă toată agitația pe care o poartă, la doi pași de orice colț agitat găsești imediat liniștea pisicilor și câinilor grași tolăniți pe peste tot sau a cafenelor liniștite în care servești cafeaua alături de o prăjiturică specific turcească.

Am ajuns în Istanbul după ani de zile în care am vizitat o mulțime de destinații mai îndepărtate de România.

Lăsasem mereu Istanbul cumva la urmă, pentru că ziceam că va fi o destinație comodă de plecat mai târziu sau se mai întâmplau varii chestii prin Turcia care agitau puțin peisajul pentru un turist.

În orice caz, poate nu ar trebui să mă mire atât de tare faptul că Istanbul a fost un oraș atât de complet, pentru că încă din primele clase învățăm despre rolul pe care orașul de pe malul Bosforului l-a avut atât în Imperiul Roman, apoi în Imperiul Bizantin sau Otoman. E firesc să ai la fiecare pas urmele unor civilizații care mereu au dictat scrierile istorice.

Și, că tot vorbim de istorie, aș mai menționa că în afară de câteva mici menționări ale provinciilor române (asediul Timișoarei, care în fapt era pe vremea aceea în Austro-Ungaria), în drumul otomanilor spre bătălii cu austro-ungurii și rușii, provinciile românești mi s-au părut că lipsesc cu desăvârșire din menționările turcilor. La fel cum de altfel lipsesc de la masa istoriei și bulgarii.

Cum ajungi în Istanbul?

Cel mai simplu, comod și rapid mod de a ajunge din România în Istanbul este cu avionul.

Din București spre Istanbul zboară trei companii aeriene: Turkish Airlines, TAROM, Pegasus Airlines. Le-aș alege în ordinea aceasta. Turkish și TAROM aterizează pe noul mega-aeroport din Istanbul, din partea europeană, pe când Pegasus aterizează pe aeroportul secundar Sabiha Gokcen, din partea asiatică.

Experiența cea mai completă este cu Turkish Airlines, chiar și pe acest zbor scurt – nu se compară (mâncarea este net superioară, avioanele confortabile, ai sistem de divertisment la bord) cu celelalte alte companii aeriene care operează  această rută. La dus am zburat cu un Airbus A321neo, intrat în flota operatorului turc acum două luni, iar la întoarcere cu un avion Airbus A330, obișnuit mai degrabă pentru zboruri lung curier, deci cu un confort sporit pentru pasageri.

Prețurile obișnuite ale biletelor de avion din România spre Istanbul oscilează între 120-200 EUR într-un preț OK, dar pot exista și promoții în jur de 100 EUR dus-întors sau pot exista și perioade foarte aglomerate, când prețul biletelor de avion crește semnificativ.

Personal am achiziționat biletele de avion cu trei săptămâni înainte de plecare, am plătit pe ele aproximativ 800 lei dus-întors, zboruri cu Turkish Airlines, am plecat dis de dimineața și ne-am întors seara. Se pot găsi bilete de avion mai ieftine spre Istanbul, dar perioada din prima jumătate a lunii Octombrie se clasează în perioada ideală de a vizita metropola turcă, iar biletele le-am cumpărat cumva pe ultima sută de metri.

Durata zborului nu depășeste 50-60 minute, nici nu ajunge aeronava la altitudinea de croazieră, că după 5 minute deja începe coborârea. Durează mult de la momentul aterizării și până se ajunge la poarta pentru debarcarea din avion, dar asta vine datorită mărimii uriașe a aeroportului.

Noul aeroport din Istanbul este absolut imens, este cel mai mare aeroport din câte am fost, e totul lună, curat, nou și este gigantic, dar și foarte bine pus la punct. Am călătorit prin multe aeroporturi din întreaga lume, Aeroport mai mare decât cel din Istanbul nu am văzut – și încă se lucrează la el pentru extindere viitoare.

Din discuțiile pe care le-am avut cu recepționerul hotelului unde ne-am cazat, aparent 7 din 10 români ajung în Istanbul la ei cu mașina, ceea ce, spun ei, este oarecum contraindicat. Traficul din Istanbul este un haos total, locurile de parcare se găsesc greu…iar transportul în comun este foarte bine pus la punct și ieftin. Nu ai de ce să mergi cu mașina în Istanbul.

Pe lângă zborurile din București, Turkish Airlines mai zboară din România spre Istanbul din Cluj-Napoca și Constanța. În rest, din celelalte orașe din România se ajunge la Istanbul cu o escală la București, prin TAROM, dar puteți combina și alte zboruri. Vă recomand să vă uitați prin momondo sau Google Flights pentru cele mai bune opțiuni de călătorie.

Unde te cazezi în Istanbul?

Cele mai bune zone pentru cazare mai ales pentru conveniența transportului în comun dar și în proximitatea obiectivelor turistice sunt cele din zona Taksim și Sultanahmet. Taksim e o zonă relativ mai modernă, pe când zona Sultan ahmet este mai degrabă centrul civic din vechiul oraș legendă Constantinopol.

Zona Taksim este foarte bine conectată cu mijloacele de transport în comun, pe când zona Sultanahmet o văd cumva mai turistică, dată fiind proximitatea Hagia Sophia, Palatului Topkapi și a Moscheii Albastre. În orice caz, pentru cei care călătoresc în city-break, recomandarea mare este să se cazeze pe partea europeană, este cea cu majoritatea obiectivelor turistice.

În general prețurile hotelurilor sunt mult mai mici decât în Europa Occidentală, dar asta pentru hotelurile care nu fac parte dintr-un lanț mare. Pentru hotelurile „cu nume” prețurile în general sunt aceleași ca peste tot. Vă recomand un hotel local și cu un rating bun (peste 8.5).

Noi ne-am cazat la hotelul Pera Luna Residence, un hotel micuț (are doar 16 camere) lângă piața Taksim, departe însă de circulația masivă de pe străzile din jur.

Pe lângă că am avut parte de un hotel drăguț, personalul a fost absolut incredibil. Am ajuns cu multe ore înainte de ora de check-in, doar să ne lăsăm bagajele, și cum camera era pregătită deja, ne-au invitat atât să ne cazăm cât și să luăm micul dejun (încă se servea). În fiecare zi am avut parte de curățenie și schimbarea așternuturilor și ni s-a lăsat și câte un flacon de apă.

Cazare - Pera Luna Hotel Istanbul Taksim
Cazare – Pera Luna Hotel Istanbul Taksim

Cum faci cu banii?

Pentru mărunțișuri, vei avea nevoie de cash. Unele atracții turistice (precum Palatul Dolmabahce) acceptă doar plata cash, așadar e bine să aveți câteva sute de lire turcești mereu la voi. Puteți retrage și de la aeroport, dacă folosiți (și vă recomand să folosiți) Revolut cursul este excelent. Eu am retras însă doar de la Garanti Bank și de oriunde am retras de la bancomatele acestei bănci am avut un comision de retragere de 3.5% perceput de bancă. Nu știu dacă alte bănci au comision, dar am preferat să retrag prima dată de la o bancă cu nume prezent și în România. Am văzut ulterior că și ING are o prezență bună în Istanbul.

În general oriunde am mâncat la restaurant am plătit cu cardul (mai puțin la unul dintre ele), la fel și varii cumpărături le-am plătit cu cardul, hotelul plătit cu cardul, până și prăjiturele tradiționale pe care le-am cumpărat de la magazinele de lângă bazar l-am plătit cu cardul.

Cum te plimbi prin Istanbul?

Pe cât de aglomerat este orașul, pe atât de bine este pus la punct sistemul de transport în comun.

Cheia în oraș este să îți achiziționezi cardul Istanbul kart, care este un card preplătit cu care îți plătești călătoriile cu mijloacele de transport în comun, că se numesc ele bărci, tramvaie, autobuze sau metrouri. În plus, cu Istanbul kart ai acces și în numeroasele toalete publice din oraș, ceea ce a fost destul de convenabil.

Istanbul kart se poate cumpăra și de la automatele de la aeroport, dar doar cu plată cash (puteți retrage cash la atm-urile din aeroport). Unele centre de încărcare carduri Istanbul Kart acceptă doar bancnote de până la 20 lire turcești (nu și mai mari), automatele de la aeroport acceptă și de 100 lire, probabil pentru două persoane veți avea nevoie pentru toate călătoriile spre și de la aeroport plus ce vă mai plimbați prin Istanbul vreo 200 lire încărcate pentru un city break de 3-4 zile.

Pentru a ajunge din aeroportul nou spre oraș cea mai bună variantă este cu autobuzele Havaist – care merg în fiecare colț al orașului destul de repede având în vedere distanța parcursă și destul de confortabil. Costul unei călătorii de la aeroport în oraș este de aproximativ 18 lire turcești, echivalentul a 14-15 lei. Confortul depinde și de autobuz, în principiu aveți internet wireless și în autobuz. Unele autobuze au și sisteme de divertisment integrate în scaune, exact ca la avioane.

În general costul unei călătorii cu tramvaiul, metroul, barca sau orice în oraș este de 2-3 lire, un cost extrem de mic. La ore de vârf însă tramvaiele pot fi foarte aglomerate și de la stațiile mari poți aștepta următoarele tramvaie pentru a te putea urca cât de cât confortabil.

Tramvaiul T1 a fost de altfel singurul pe care l-am folosit pentru că a conectat foarte bine zona portuară dinspre Taksim/Beșiktaș cu zona Sultanahmet.

În oraș pe lângă tramvai mi s-a părut că rețeaua de metrouri este și ea foarte bine pusă la punct. Stațiile prin care am trecut sunt curate, cu o arhitectură interesantă, sunt mari și în general mi-au lăsat o impresie foarte bună a felului în care au fost proiectate. Fiind un oraș foarte deluros, mi se pare că arhitecții sistemului de metrou au avut niște provocări mari, mai ales că în unele stații cobori foarte mult până ajungi la peron.

Internetul prin roaming este practic inexistent, dar sunt numeroase rețele Wireless

Peste tot vei găsi internet wireless și mai ales în zona stațiilor de tramvai și a altor stații de transport în comun. Va trebui să vă înregistrați și vă dați numărul de telefon pentru a avea acces la rețeaua wireless. Unele site-uri, precum wikipedia, nu vă vor merge, ceea ce nu am înțeles exact de ce.

Obiectivele turistice de neratat

Un lucru comun la toate obiectivele turistice a fost că cozile sunt foarte balcanice (românii și rușii sunt cei mai „descurcăreți”), fiecare intră cum poate. Atenție doar să nu stați la coada greșită. Majoritatea obiectivelor turistice acceptă plata cu cardul, dar sunt câteva excepții.
În general intrarea este similară, haotică și înghesuită peste tot.

Hagia Sophia

Puține locuri de pe planeta asta m-au impresionat mai mult decât biserica creștină, transformată ulterior în moschee și la începutul secolului XX în muzeu. Biserica Hagia Sophia este plină de istorie, vizibilă efectiv prin straturile de tencuială de pe pereți. Istoria nu se oprește doar la transformarea bisericii creștine în moschee, dar de-a lungul timpurilor inclusiv aceste religii au avut parte de schimbări, ceea ce se observă în interior.

Construcția bisericii a fost începută în anul 534(!) și a fost mult timp cea mai mare clădire construită de pe planetă. Până în 1453 a fost cum ar veni cetatea de scaun a creștinilor de rit răsăritean, iar după căderea Constantinopolului, în 1453 a fost transformată într-o moschee, ca mai apoi, în 1931, primul președinte al Republicii Turce să îl transforme într-un muzeu. A văzut multe această biserică. Și a fost construită și să fie văzută, fiind pe un vârf de deal, ceea ce face să fie văzută superb atât de pe partea Europeană, cât și asiatică sau de pe vasele care tranzitează dinspre Marea Mediteraneană înspre Marea Neagră.

Chiar dacă coada este lungă la intrare, merge relativ repede, atâta tot că este super haos. Atenție să nu vă băgați la coada de grupuri, cum o făcusem noi inițial. Se pot cumpăra biletele de intrare și cu cardul, în curtea intrării, oamenii de regulă stau la coadă pentru a-și lua bilet la ghișeu cu plata cash.

Moscheea Albastră (Sultan Ahmet)

Deși atunci când am fost noi era în renovare, moscheea este o experiență absolut interesantă. Atmosfera din interiorul moscheii este extrem de primitoare. O să mai vizitez cu siguranță moscheea la revenirea în Istanbul, poate lucrările de renovare vor fi sunt finalizate. Când am fost noi, se lucra și pe interior, dar aria era funcțională. Din păcate tavanul era în zona centrală acoperită, ceea ce făcea ca moscheea să pară mai mică decât e în realitate (are o capacitate de 10.000 oameni).
Nu există cost de acces, dar trebuie respectate niște intervale orare în afara rugăciunilor zilnice. Acestea se mai schimbă, așadar poate nu sunt chiar cele din poza de mai sus.

Pe lângă asta sunt și lucrurile obișnuite pentru vizita unei moschei: îmbrăcăminte adecvată (fără pantaloni scurți, femeile trebuie să își acopere părul) și descălțarea la intrare.

Numele de Moschee Albastră se zice că ar veni de la culoarea faianței din interior, dar sincer să fiu nu e chiar atât de mult albastru precum ar lăsa de înțeles denumirea. Arhitectura exterioară este foarte apropiată de Hagia Sophia din depărtare, dar spre deosebire de Hagia Sophia vei recunoaște această moschee după cele șase minarete (turnuri). Ca o curiozitate, la construirea acestei moschei (la începutul anilor 1600), s-a stârnit multă vâlvă asupra numărului de minarete, pentru că la vremea aceea doar moscheea din Mecca avea 6 minarete.
Minaretele acestor moschei se foloseau în trecut pentru a chema la rugăciune oamenii, astăzi chemarea este realizată tot de către o persoană (muezin), dar se folosește stația de amplificare împreună cu boxe destul de puternice aș zice.

Boxele acestea sunt montate însă tot pe minarete, așadar este foarte interesant pentru prima dată când ajungi într-un oraș majoritar musulman și încep toate moscheile să cheme oamenii la rugăciune. Tot ecoul acela din orașele mari, împreună cu adunarea chemărilor din varii alte colțuri ale orașului face foarte ciudată senzația de chemare la rugăciune din orașele musulmane.

În prezent, pe lângă moscheea Sultanului Ahmet, mai există în Turcia și alte 3 moschei cu câte șase minarete, inclusiv încă una în Istanbul.

Turnul Galata

Am ajuns seara la Turnul Galata, cred că am fost printre ultimii care am intrat și am prins o priveliște de poveste peste tot orașul. În general panorama orașului oricum o vezi din varii puncte, să o vezi însă în forfota nopții este ceva special.
Spațiul din turn este foarte strâmt și pentru unii poate da senzație de nesiguranță.

Panoramă spre Podul care leagă Europa de Asia
Panoramă spre Podul care leagă Europa de Asia

Tot sus există și un restaurant, e posibil însă să nu fie deschis mereu și să prindeți greu rezervare. V-aș recomanda să sunați înainte dacă vreți să treceți pe la restaurant.

Toată lumea a plătit intrarea cash (vreo 30-40 lire, nu mai știu exact), cum ne apropiam de ora închiderii nu m-am obosit să întreb dacă se poate plăti cu cardul. Partea bună a fost că spre deosebire de alte turnuri, aici poți urca foarte ușor cu liftul până aproape în vârf (mai e maxim un etaj de urcat pe scări).

Arhitectura turnului este foarte interesantă, cât am stat la coadă (vreo 30 minute) am apreciat cum s-au așezat pietrele care compun zidul exterior al clădirii construite în anul 1348. Pe lângă turn mai există și multe clădiri cu arhitectură deosebită, dacă ajungeți în zonă peste zi vă recomand să vă „pierdeți” printre străduțele cartierului Galata / Karakoy.

Palatul Topkapi

Palatul Topkapi este printre primele reședințe ale sultanilor din Istanbul și a servit și ca centru de administrare. Oferă niște spații interesante de expoziții, dar principalul lucru interesant aici este dat de arhitectura în sine a locului. În una dintre curțile exterioare are și o priveliște foarte bună asupra restului orașului, palatul fiind de altfel construit pe partea laterală a unui vârf de deal (pe partea opusă fiind Hagia Sophia și Moscheea Albastră).

Arhitectura este din nou impresionantă, ținând cont că construcția palatului a început la mijloc de an 1400. Tot aici sunt expuse varii obiecte de cult, celebrate atât de către musulmani cât și de către creștini.

A fost printre cele mai scumpe intrări plătite, am plătit cam 72 lire pentru intrarea în muzeu și încă 42 lire turcești pentru intrarea în sectorul dedicat haremului sultanului. Așa ca experiență a meritat, nu poți să ratezi acest obiectiv din Istanbul, dar nu m-a dat atât de tare pe spate.

De aici ne-am și început vizitarea obiectivelor turistice din Istanbul.

Palatul Dolmabahce

Situat în cartierul Beșiktaș, Palatul Dolmabahce este ultimul palat al epocii sultanilor turci și locul de reședință al fondatorului Republicii Turce: președintele Mustafa Kemil Ataturk (numele de Ataturk i-a fost oferit solemn, ceea ce înseamnă „tatăl turcilor”). Își are locul pe fostul palat Beșiktaș, iar de la inaugurarea sa în 1856 a fost locul de reședință al ultimilor 6 sultani ți ai unui Calif.

Locul este de o splendoare absolută, atât din punct de vedere arhitectural ci și ca design interior, locul fiind de o eleganță greu de descris în cuvinte – dacă aterizezi în astfel de palate, greu ai putea să faci distincția dintre eleganța monarhiei britanice și a perioadei sultanilor otomani de sfârșit de secol XIX.

Chiar mi-a plăcut foarte mult. Intrarea nu este scumpă, se plătește doar cash, și primiți și un ghid audio gratuit. La achiziționarea biletului puteți să aveți un tur și în secțiunea de Harem, eu am ales doar partea oficială.
O chestie pe care am aflat-o însă abia la venirea acasă este că palatul este deschis în fiecare zi, cu excepția zilelor de Luni și Joi. Orarul de vizitare este între 09:00 și 16:00.

În interior este interzis să faci poze, paznicii sunt foarte atenți la asta, inițial crezusem că se aplică doar pentru aparatele cu blitz, dar în fapt orice tip de fotografiere nu este permisă. Am făcut câteva poze până să fim avertizați că vom fi scoși afară, nu le voi publica, dar credeți-mă că este foarte frumos acest palat.
Pe lângă sălile de studiu sau sălile ceremoniale, m-a impresionat și zona de hamam (baia turcească) folosită.

În orice caz, inclusiv curțile interioare sunt superbe, iar dacă prindeți o zi cu soare, combinația dintre albul palatului, verdele grădinii și albastrul apei de lângă fac o combinație superbă. Mult peste așteptări acest palat.

Grand Bazaar – Marele bazar

Deși este mare, nu ni s-a părut într-un final chiar atât de mare, iar lucrurile care se vând acolo sunt destul de tradiționale pentru turci: covoare, aur, porțelan. Am fi vrut să ne luăm niște lenjerie de pat ceva mai mișto (și la preț ok), dar nu găsit. Din bazar am sfârșit în a cumpăra doar niște „turkish delights” și ierburi de ceai.

Prima intrare în bazar este cumva la aproximativ 10 minute de Moscheea Albastră, așadar puteți planifica vizita bazarului în aceeași zi în care vizitați și Hagia Sophia și Moscheea Albastră.

O vizită pe partea asiatică întregește experiența

Vedere dinspre partea asiatica a Istanbulului spre moscheea Sultan Ahmet (Moscheea Albastra) si Hagia Sophia
Vedere dinspre partea asiatica a Istanbulului spre moscheea Sultan Ahmet (Moscheea Albastra) si Hagia Sophia

Pe lângă că este foarte interesantă călătoria cu vaporul sau feribotul, Istanbul nu este un oraș complet fără a sa parte asiatică. Parte asiatică care este mai liniștită, dar tot plină de oameni. Noi prima dată am vizitat zona Kadikoy, unde am dat de un val mare de oameni. Este extrem de interesantă zona dinspre port, cu o zonă de piețe și multe cafenele/restauarente tradiționale (recomand Ciya Sofrasi).

Pe seară dacă ajungeți, spre apus, o zonă superbă este cea din cartierul Uskudar. De la portul Uskudar luați-o în jos spre monumentul Kiz Kulesi. Este superbă atmosfera la apus, spre seară. Am rămas cu părerea că încă nu s-a inventat aparat foto care să captureze cu adevărat apusul dinspre partea asiatică spre partea europeană a Istanbului.

Un alt lucru care mai trebuie scris este că peste tot am mâncat extrem de bine. Prețurile însă variază foarte mult de la restaurant la restaurant, așadar încercați să mergeți fie în locurile tradiționale și cunoscute (la Sultanahmet Koftecisi v-aș recomanda să treceți chiar dacă e coadă la intrare).
Nu am mâncat sub podul Galata pentru că pur și simplu era foarte scump și nu îmi place ideea că cei de acolo sunt foarte agasanți în a te primi în restaurantul lor și au încercat inclusiv să îmi dea un discount de 25% la prețurile de la restaurant (care oricum erau foarte mari).

Ce v-aș recomanda neapărat să încercați sunt și castanele vândute cam peste tot (sau cel puțin așa a fost toamna). Au fost cele mai bune castane prăjite pe care le-am mâncat vreodată, gustul a fost la fel indiferent de cumpărătorul care le vindea. Vă recomand să vă luați porții de până în 20 lire turcești pentru că sunt foarte sățioase.

Panoramă deasupra Istanbulului de la hotelul unde am stat în Piața Taksim
Panoramă deasupra Istanbulului de la hotelul unde am stat în Piața Taksim

De data aceasta nu am luat suveniruri (a cumpărat Ralu un titirez doar), dar am venit cu vreo 4-5 kilograme de dulciuri turcești acasă. Și aici e de spus că prețurile variază și având în vedere acest lucru, v-aș recomanda să cumpărați prăjiturilele din locurile ceva mai mari, nu din magazinele de suveniruri. Evitați și cutiile acelea care se vând „la ofertă”, am înțeles că ar fi cantitatea mult mai mică decât cutia. Deci, cumpărați rahat și altele de la magazinele dedicate pentru acest lucru – cel mai mare ar fi Hafiz Mustafa – unde mai sunt și niște prăjituri budinci foarte bune.

Printre lucrurile pe care nu am reușit să le vedem în vizita noastră de 4 zile în Istanbul se află bisericile cisternă, care sunt tot prin Sultan Ahmet, dar cu siguranță la următoarea vizită în Istanbul vom pune și asta pe listă.

Abonează-te la newsletter și primești săptămânal un rezumat cu ultimele articole publicate!



2 Comments on City Break Istanbul – Sfaturi călătorie și obiective turistice de vizitat în 3 zile

  1. Eu sunt unul dintre cei care a ajuns in Istanbul cu masina. Am facut intr-adevar 7 ore, insa 1 ora a durat sa parcurgem cei 30 de km de autostrada de la intrarea in oras.

    Loc de parcare am gasit la 50m de hotel si nu am mai mutat masina de acolo pana cand am plecat. Cost total benzina: Aprox 800 RON.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*