Ce am mai invatat in ultimii doi ani lucrand in online

Acum vreo doi ani și aproape jumătate mă mutam și angajam în București, după ce un an am muncit dupa programul meu, cât voiam, când voiam – știți povestea. Avantaje și dezavantaje – probabil e mai bine să fii pe cont propriu, depinde de circumstanțe și perspective. Dacă ar fi să dau un sfat, este cel dat de toată lumea: încercați măcar o dată să fiți pe cont propriu și nu renunțați când lucrurile nu sunt foarte roz. Dar parcă eu nu am aplicat acest sfat universal până la capăt… dacă îmi pare rău? Nu, chiar dacă e mai greu – fiecare e liber să aleagă dacă regretă sau nu ceva, sau măcar să încerce să privească spre viitor și nu spre trecut.

De vreo trei săptămâni nu am mai trecut pe la birou, ba o deplasare externă – ba un concediu. Îmi plac foarte mult concediile, mai ales cele mai lungi de o săptămână, îți cam pun ordine în gânduri. De aceea le și consider obligatorii și nu reușesc să îi înțeleg pe cei care nu pleacă în concediu, chit că nu pleacă în vreo destinație turistică.

Pe la primele joburi, eram deosebit de activ și voiam să mă fac remarcat – că pun umărul și că sunt indispensabil firmei la care lucrez. Să spun fiecare lucru pe care îl știu, să mă împlic în orice – de la cărat marfa la propus noi linii de business, deh – perioada 20-25 ani. Prin juniorat, da, e bine să faci asta – pentru că habar nu ai încă ce vei face mai târziu și nu e neapărat greșit ca un articol citit pe un blog de specialitate să te facă să te crezi specialist în domeniul respectiv..doar să lași loc altora când trebuie.

Cred că toată lumea vrea să fie important într-un fel. Să simtă că este un contribuitor la ce se face, că e în grupul celor fac treaba. Că de aia se dădeau și premiile și în școală, nu?
Astăzi, optica mi s-a cam schimbat în privința modului în care mă cred important. 

Nu știu cum, dar am ajuns să coordonez o echipă destul de măricică. Îmi place să spun că îmi ajut colegii să își facă treaba, timp în care fac și eu lucruri în paralel. Cred că cea mai mare victorie în coordonarea unei echipe este ca echipa să se poată descurca și fără managerul direct o perioadă de timp, ca lucrurile să nu se oprească pentru că cineva nu e prezent la birou. Și faptul că coordonatorul nu doar „coordonează” ci se implică direct, pentru că dacă singura ta responsabilitate ca coordonator este să ai ședințe interminabile, să dai cu biciul ca oamenii să lucreze, să penalizezi, să tragi de oameni, să cauți vinovați – e posibil ca problema să fie de altă natură. Și din păcate, pe la începuturile muncii, am avut și eu experiența unui coordonator pe stil vechi, am învățat foarte bine cum să nu fac, ori măcar să evit și să conștientizez eventual momentul în care alunec într-o extremă.

Îmi place să am încredere în oameni, așa că am învățat foarte repede să am încredere și în colegi. Iar încrederea știm cu toții că trebuie să fie diferită în familie, între prieteni și între colegi. Colegial – încrederea înseamnă că ai încredere în capacitățile colegilor și în a livra în timpul așteptat.
Plus că – good enough de multe ori rezolvă lucrurile (deși nu sunt de acord să faci planuri doar pentru good enough, e rețeta perfectă pentru fail).
Sunt sigur că în multe businessuri mici, chiar dacă cineva iese în față și ia meritele, succesul nu putea fi obținut fără contribuția egală a celor care fac echipa. Desigur, diferențe de experiență și alte atribute – dar în echipe în care posturile nu sunt neapărat dublate, o singură verigă slabă poate comprimite multe lucruri.

Cam de la asta a pornit articolul meu, iar cum nu știam ce titlu să pun, am zis să mai găsesc câteva lucruri învățate în anii ăștia de București (chiar dacă îmi displace maxim capitala în multe momente) pe care vi le recomand, majoritatea din experiență proprie. Mai jos.

Vorbește mai puțin

Sunt berbec și am coarne. Parcă am învățat să nu vorbesc când nu e cazul și să vorbesc mai mult când trebuie. Încet-încet învăț și cât de multe avantaje are ascultatul în dauna vorbitului (fără rost).
Plus că, în ultima vreme, cei care vorbesc cel mai mult fac cele mai puține lucruri. Nu ai vrea să fii perceput așa, nu-i așa?

Evită să discuți subiecte posibil conflictuale pe mail

De multe ori mailurile sunt cele mai propice medii pentru conflicte, poți să înțelegi sau să fi înțeles greșit. Subiectele sensibile ar trebui discutate la telefon sau la o cafea, un ceai.. poate chiar o bere.

Atunci când scrii cuiva, te uiți la un monitor și nu la o persoană reală de la care să poți lua feedback vizual asupra modului în care decurge discuția și să o adaptezi. Mailul este excelent pentru a face lucrurile să se miște însă când discuțiile intră într-o altă sferă, doar le amplifică.

Cere și ți se va da. Încearcă și poate reușești

Când vrei ceva de la cineva – primul pas să obții acel lucru este să-l ceri. Desigur, vei porni la drum cu acel probabil nu se poatenu voi primi – dar dacă îl păstrezi și nici nu încerci – rămâi cu frustrarea dorinței. Măcar să rămâi cu frustrarea încercării!

Dacă vrei să se întâmple ceva – iarăși, dacă e necesar – fă primul pas. Probabil un client la care zici că nu ai șanse. Dacă rămâi în modul de a gândi că nu ai șanse – nu te vei înșela, dacă însă încerci un pas, tocmai ai primit o șansă de a se întâmpla acel lucru.

Înțelege de ce stai peste program zi de zi

Statul la munca peste program este la rang de artă în București. Ar trebui aici să scriu un articol mai lunguț că să detaliez, dar mi-am dat seama că în majoritatea cazurilor overtime-ul apare din cauza unui management defectuos al programului pe timpul zilei combinat eventual cu faptul că oamenii nu ar avea ce să facă acasă – așa că este extrem de comod să freci menta un picuț și să zici că oricum termini treaba la 8-9. Ei, chestia asta face ca oamenii care pleacă la fix să se simtă prost – chiar dacă probabil au făcut mai multe decât majoritatea celor care mai stau.
Foarte-foarte rar din motive de încărcare sau pentru că oamenii efectiv sunt workaholici stau peste program.
De aceea nu stau la discuții personale pe facebook în timpul programului, te defocusează de la ce ai de făcut și faci aceeași treabă într-un timp mai lung și mult mai prost.

Desigur, 8-9 ore de muncă continuă, fără pauză sau timpi morți este imposibil, sunt conștient de asta.

Dacă în schimb întârzii (cum de regulă o fac eu), mi se pare de bun simț ca orele din contractul de muncă să le respecți.

Ca să vă pun mai mult în context totuși – oricum cred că în București se muncește mai mult decât în provincie. Când aud programele de muncă ale prietenilor din Timișoara sau activitatea lor de pe timpul zilei, sau compar cu ce am experimentat eu – le zic – oameni bun, în București se muncește incomparabil mai mult – e și firesc ca salariile să fie mai mari.
Iarăși, când situația o cere – e un proiect lung care are deadline astăzi după ce luni întregi s-a mișcat cu viteza melcului – e de înțeles overtime-ul. Dar când e zi de zi…

Înțelege ce înseamnă program de muncă în online

Cumva legat de ce am scris mai sus, dar doar dacă vreți să forțați.
Dacă lucrezi în online(mai ales ecommerce) și ai pretenția ca în secunda în care ai ieșit din birou să nu mai ai treabă cu serviciul, poate ar trebui să încerci alt domeniu. Serverele mai pică, mai apare un bug, mai un articol pe net, mai o implementare greșită, o campanie pe ultim moment ca reacție le ceva de la concurență – aceste lucruri necesită disponibilitate fără prea mult văitat că s-a terminat programul de muncă și ne vedem mâine. Desigur, cam aici ar trebui să se tragă linia, de aceea în ultima vreme evit să trimit mailuri în mierz de noapte sau să discut lucruri legate de job pe facebook.

Cere automatizări

Automatizează orice. Săptămână de săptămână, lună de lună ai de făcut un excel cu formule complicate care îți iau mai mult de 20 minute? Dacă ai norocul unei echipe de dezvoltare – trimite în backlog. Rapoartele complicate pe lângă faptul că îți fură din timpul pe care trebuie să îl aloci interpretărilor mai sunt și surse frecvente de erori.

Lucrează cu oameni de la care ai de învățat meserie

Am întâlnit oameni buni care se complac în situația în a lucra într-un mediu în care nu mai au nimic nou de învățat sau nici o perspectivă de viitor. Pe termen lung este extraordinar să stai în compania unor oameni mai buni decât tine, de la care să poți învăța. Desigur, de învățat avem de la oricine, dar dacă lucrezi la un magazin online la care ai ajuns la maximul de cunosștere, poate ar fi bine să încerci să țintești spre un loc unde ai putea să înveți și mai multe. Chiar dacă mergi pe o poziție inferioară, poți să faci schimbarea asta pentru a învăța și mai mult. Dacă ești bun, dacă înveți, chiar nu cred că ar fi o problemă să îți recapeți poziția și eventual salariul. Evident, asta nu înseamnă să îți schimbi jobul la fiecare schimbare de anotimp, începi să înveți abia după vreo 6 luni adevărată meserie.

SEO nu mai este doar despre cuvinte cheie și link-uri, AdWords a devenit foarte avansat în ceea ce privește targetările, expert social media nu cred că există – așadar încearcă să înveți cât mai multe poți despre toate ramurile marketingului online – pentru că lucrurile se rezumă la a cunoaște oamenii și comportamentele celor care stau pe internet și nu despre a targeta cuvântul și a urca o anumită pagină în motoarele de căutare. Internetul nu mai este de mult o piață în care cel mai mult câștigă cel care stă la intrarea pieței ci câștigă cel care cunoaște cel mai bine clientul și nevoile sale. Așa că, caută mentori, provocări și nu poziții. Și cred că startupurile, agențiile mici (dar cu oameni buni) și non-corporațiile sunt locurile în care ai putea învăța cel mai mult.

Oamenii sunt diferiți

Mai sunt multe lucruri despre care aș fi putut scrie, poate în alt articol.

Abonează-te la newsletter și primești săptămânal un rezumat cu ultimele articole publicate!

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*