
Pe drumul de întoarcere de la Satu Mare, anul acesta am hotărât să oprim pentru două zile undeva în Ținutul Secuiesc.
Am ajuns să oprim în Corund, mereu fiind curios de zona aceasta de unde provine faimoasa ceramică de Corund.
Nu am făcut cine știe ce mare căutare, cu două săptămâni înainte de plecare am rezervat una dintre locațiile cele mai bine cotate din regiune în materie de cazare: Conacul Molnoș (Molnos Kuria) din Corund.
Eram ferm convins că o să îi placă și lui Ralu și a fost mai frumoasă locația decât așteptările. Decorarea camerelor dar și a spațiilor comune avea din plin personalitatea locului, totul fiind făcut cu atenție și punând în valoare tradiția regiunii.


Inclusiv bucătăria cu micul dejun a fost ca o incursiune în copilărie, în bucătăria bunicii, unde se făceau atâtea preparate tradiționale.
Bine, poate a fost un singur minus, unii vecini de cazare expansivi care cum-necum reușeau să ocupe superbitate de terasă unde ar fi putut sta liniștiți toți cei cazați acolo.

Ca locuri de mâncare, pe lângă tradiționalul langoș și kurtos kalacs, sunt de neratat și preparatele locale.
În Corund am mâncat la Hanul Arcso (evident, au și cazare) și la Păstrăvăria Vizimalom – Moara de Apă (și aceștia au cazare). Dacă la Han au mai multe preparate în meniu, la păstrăvărie meniul este simplu: păstrăvi prăjiți cu cartofi prăjiți.


Pista de bob de vară de la Lunca de Sus – Skigyimes

Pe lângă oprirea din Corund, mai bine de o jumătate de zi am fost până la Lunca de Sus, la pista de bob Skigyimes. Skigyimes este una dintre locațiile cele mai distractive din România, totul într-un peisaj absolut de vis. Aveam pe listă deja de ani de zile pista de bob și a fost exact cum mi-am imaginat.
M-am dat de vreo 5 ori. 18 lei/tura pentru un adult. Chiar dacă mergeți două persoane cu un singur bob, plătesc ambele persoane.
Am avut ceva emoții pentru că prognoza cam dădea cu ploaie, dar am avut noroc și am avut o vreme splendidă.
Abia când am scris acest articol am aflat că doar în Harghita ar mai fi două astfel de piste de bob de vară – la Toplița și la Borsec.
Pe drum spre Lunca de sus am oprit și la Parcul Mini Transilvania din Odorheiu Secuiesc. Tematica obiectivului cuprinde câteva zeci de clădiri reprezentate în miniatură din Transilvania. Sunt foarte multe clădiri din Harghita și zona Ținutului Secuiesc, dar se găsesc și alte clădiri reprezentative precum Castelul Corvinilor, Castelul Bran, miniaturi cu orașele Cluj Napoca, Sibiu, Brașov…





Un loc drăguț, amenajat cu multă muncă și care merită o oprire, mai ales dacă sunteți în familie cu copii. Prețul biletului este măricel. Mi s-a părut un loc unde un pasionat a reușit să își monetizeze hobby-ul.

Cât privește zona Harghita, am mai văzut multe locuri frumoase, dar la mijloc de august traseul de la Corund la Lunca de Sus oferea niște priveliști de mi se ridica la propriu părul pe mine de frumos ce era.
Și drumurile sunt absolut excepționale. Ce mi s-a părut interesant este că în orice colț era și foarte curat în Harghita. Aproape că aș fi spus că un drum bun aduce și curățenie, dar nu se aplică neapărat peste tot.
Ralu mai mustăcea când localnicii o dădeau pe maghiară, dar nu cred că e ca în legendele acelea că nu poți să îți iei o pâine în română. Efectiv unii oameni se chinuiau să vorbească cu tine în română, dar cu zâmbet pe față și sigur și în suflet. Nu e un secret că eu vorbesc maghiară bine, dar am vorbit în română. Doar la vreo 1200 metri altitudine pe drumul spre Lunca am cerut un kurtos kalacs în maghiară.

Lasă un răspuns