Să ne înțelegem, am vreo 15 ani de când lucrez în zona asta a online-ului. Și sunt ani munciți de dimineață până seară, fără întrerupere.
Muncit la proiectele mele, blogging, ecommerce, platforme de marketing, platforme de travel, retail. Să zicem că am interacționat cu ceva business-uri și de asemenea m-am confruntat în tot acest timp cu provocări mai mici sau mai mari. Cred că am contribuit semnificativ pe oriunde am lucrat.
La fel, lucrat cu multe nivele de senioritate și modalități de comunicare mai mult sau mai puțin din topor.
Ei bine, pentru că sunt confortabil cu toată experiența aceasta, nu prea mai am de impresionat pe nimeni și nici nu mi-am propus asta. Pur și simplu cred că rezultatele vorbesc de la sine.
Acum, că am făcut deschiderea – știți momentele acelea când cineva la un curs întreabă audiența dacă toată lumea a înțeles ce s-a prezentat?
Și liniștea aceea în care auzi un murmur că unii oameni ar vrea să pună niște întrebări, dar nu o fac, din jena că ar fi considerați mai greu de cap?
Și în momentele alea îți dai seama că defapt nimeni nu a înțeles mare lucru sau a înțeles greșit. Sau că mai e nevoie de o subliniere importantă pentru că e greu de văzut esențialul în ce s-a spus.
De obicei atunci intervin eu cu o întrebare la care unii zâmbesc.
Deși în 99% din cazuri am înțeles perfect despre ce e vorba, pentru ca toată lumea din sală să înțeleagă, repet câteodată ce s-a zis, sub forma unei întrebări pentru trainer sau pentru cine e în sală. Sau subliniez importanța unei idei tot sub forma de întrebare.
Nu de puține ori însă mi s-a întâmplat să văd varii oameni să își dea ochii peste cap când pun întrebări de genul.
Iar chestia asta mă deranjează. Pentru că în multe situații cred că ochii dați peste cap sunt din plictiseală, lipsă de atenție și mai puțin din cunoaștere evidentă.
Zilele trecute îmi spunea ceva similar cineva, că nu face bine pentru imaginea mea să pun un anumit comentariu la o postare.
Comentariul în sine nu a fost pus nici pentru persoana la care am comentat, că feedback-ul întotdeauna îl transmit. A fost pus din recunoștință și pentru a susține o idee enunțată acolo.
Și spun asta nu că aș vrea să mă justific cu ceva. O spun pentru că mi se pare greșită o abordare superficială a acestei chestiuni.
La fel și cu blogul. O foarte lungă perioadă am renunțat să mai scriu tot pe un sfat de genul „nu face bine la imaginea ta” să scrii experiențe personale.
Și am stat vreo câțiva ani fără să scriu și simt că am pierdut defapt din antrenamentul pe care îl aveam în scris, un lucru care îmi făcea plăcere să îl fac. După ce am revenit să scriu pe blog, o perioadă efectiv mă chinuiam să calibrez ideile astfel încât să fie citibile.
Acum sunt ok, articolele sunt planificate pentru câteva zile dinainte, îmi văd de treabă și când am chef de scris, rup tastatura cu ideile pe care le am.
Lasă un răspuns