Televizorul pe care îl avem în sufragerie îl avem din 2018. L-am luat de Black Friday, am zis că e preț bun pentru dimensiune și mi-a plăcut faptul că are acel Ambilight.
Înainte aveam un Samsung cu diagonală 81 centimetri și cumva a început să mi se pară foarte mic. Dar imaginea era foarte bună. Țin minte că am luat televizorul acela prin 2011, cam din primii bani pe care i-am făcut la vremea aia cu afilierea eMAG… ce vremuri 🙂
Când am înlocuit Samsungul, nu avea nicio problemă. Imaginea o consideram încă bună. Dar rămăsese în urmă cu tehnologia. Nu era Smart TV, nu avea Netflix șamd. L-am rezolvat eu cu un Chromecast, dar nu era același lucru.
Televizorul de acum de vreo jumătate de an a tot început să facă figuri. Dar fix ca telefoanele care rămân în urmă.
Îl pornim, se oprește. Navigarea prin aplicații e tot mai dificilă. Durează câteodată o eternitate interacțiunea cu zona „smart”.
Și nu îmi dau seama. E asta „planned obsolence”? Aș putea să îi dau o revenire la setările din fabrică, dar mi-e cam aiurea să setez toate conturile din nou.
Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, durata de folosire a televizorului ar trebui să fie de minimum 10 ani. Sincer, cred că o să tragem de el până în ultima zi :))
În imaginea de cover nu este televizorul de care vorbesc.
Oficial, brandurile estimeaza ca undeva la 7-8 ani sunt garantate televizoarele. Nu ca se strica, ci ca sunt obsolete, ca lumea vrea tehnologie noua.
In fapt, eu le schimb mai des pentru ca testez multe si cand vezi diferentele efectiv te oftici si vrei mai mult. Ca la telefoane si aparate foto. Fiecare cu microbul lui.
Altfel, ia un chromecast sau un stick usb daca se misca naspa si inca ti-e ok imaginea. Eu am comparat in trecut 2 chinezarii p-aici sunt… Okeis. Cel FULL HD are ceva lag in meniu si el, dar cele pe 4k chiar sunt snappy.