Saptamana aceasta m-am intors de la Paris, dintr-un prea scurt city-break. A fost prima data cand am calatorit cu Tarom pe destinatii externe non-leisure, profitand de oferta lor cu 99 euro pe care au avut-o undeva la inceput de octombrie. Din pacate prima experienta cu Tarom nu a fost aparent foarte fericita, totul culminand cu pierderea bagajului de cala pe care l-am avut la intoarcere. Citeam ca statistic s-ar pierde undeva intre 7 si 8 bagaje la mia de calatorii – cu o incidenta mult mai mare la calatoriile cu escala, practic eram departe de statistica asta la cele 30 zboruri pe care le-am avut pana acum, din care multe cu transfer sau chiar fara bagaj de cala, asa ca la Tarom nu ar fi trebuit sa mi se intample statistic vorbind. Din pacate nu a fost asa iar luni cand s-a oprit banda cu bagaje la aeroport am crezut ca vad negru in fata ochilor.
Primul gand mi-a fost la eventualele despagubiri pe care le pot primi pentru bagaj. Oricum calculam, valoarea sentimentala era mult mai mare pe langa compensatia pe care o stiam eu, de aprox 200 EUR, care in realitate e pana in 1200 EUR. Deci singura varianta multumitoare pentru mine era returnarea cat mai repede a bagajului.
Imediat ce s-a oprit banda de bagaje am ramas nedumerit, pentru ca mai eram doar eu si inca vreo doi pasageri de pe aceeasi cursa fara bagaj. Unul dintre ei, probabil un calator mult mai frecvent si patit anterior deja a parasit locul de colectare al bagajelor si am vazut ca era la biroul de bagaje pierdute, locul unde nu as fi vrut niciodata sa ajung. Am calatorit la mama naibii si la un zbor banal Bucuresti – Paris sa mi se piarda bagajul?!
Ei, ajuns la biroul de reclamatii de la bagaje pierdute ma indrept spre o doamna de acolo, imi pare rau ca nu i-am retinut numele. Imi solicita tag-ul pus pe cartea de imbarcare si in 2 minute ma aflam pus sa semnez o reclamatie, dupa ce am descris felul in care arata troller-ul. Imi arata un numar de telefon la care sa sun, imi spune urmatoarele zboruri care vin de la Paris si ca va sosi bagajul meu cu unul dintre acestea. Sunt intrebat daca vreau sa vin dupa bagaj sau daca doresc sa mi se livreze la orice adresa in ziua urmatoare. Eu neincrezator zic..bine, si imi evaluez optiunile. Aveam impresia ca iniatial au vrut sa scape repede de mine, am invatat ulterior ca era o procedura simpla.
Se intampla la ora 17:00. La ora 22:00 sun la numarul de telefon indicat si mi se spune ca mi s-a gasit bagajul si ca va sosi maine la ora 17:00. Ziua urmatoare sun la ora ora 18:00 si mi se spune ca mi-a sosit bagajul si ca va veni acasa sau daca vreau sa merg direct dupa el, la aeroport. Aleg sa mi se livreze acasa.
La 7:10 dimineata sunt sunat daca este cineva acasa pentru bagaj. La 9:10 aveam bagajul livrat acasa, practic in vreo 40 ore de la pierderea bagajului.
Procedura si felul in care au decurs lucrurile in recuperarea bagajului ma face sa laud profesionalismul celor de la Tarom. Cat despre cei de la Charles de Gaulle, doar cuvinte de lauda. Nu au stiut chipurile sa conecteze la sosire burduful la avionul Tarom si ne-au tinut vreo 20 minute la poarta (in conditiile in care am zburat cu Boeing 737 – cel mai comun avion de pe planeta asta) si nu au fost in stare sa livreze bagajul meu depus la timp catre avion. Plus ca nimeni nu ne-a anuntat ca trenul spre aeroport are intarzieri si ca daca ne-am grabi, ar fi bine sa apelam la alte mijloace de transport.
Asadar, sfatul meu pana la urma – daca vi se pierde bagajul pe un zbor Tarom spre Bucuresti sa aveti incredere ca se rezolva rapid. Eu nu am crezut asta si scenariile pe care le-am facut in cap au fost total aberante. Well done, Tarom!
Nu e cazul nostru. Eu n am primit nici bagajul si nici macar o scuza. Doar minciuni sfruntate, in urma unei banale calatorii Munchen- Bucuresti.