
Săptămâna trecută am avut o nouă intervenție la dentist. Dentistul chirurg să îi zic așa.
În general nu îmi (mai este) frică de nicio procedură dentară. Am avut în ultimii zece ani o serie de extracții, o grămadă de plombe, tratamente de canl, am purtat (și port) aparat dentar, mi s-au pus, dar am și schimbat coroane dentare și anul trecut am făcut primul implant dentar cu sinus lift. Cum ar veni – pachetul complet.
Ei, săptămâna trecută am fost să îmi fac descoperirea de implant pe implantul făcut la finalul anului trecut în partea superioară (maxilar) și să îmi fac un nou implant în partea inferioară (pe mandibulă).
Nu știu ce s-a întâmplat, dar la un moment dat am început să mă panichez în timp ce mi se făcea implantul dentar.
Când am ajuns la partea de cusut gingia după inserarea implantului deja încercam să îmi controlez respirația. Am avut o senzație super aiurea de disconfort. Mi-e și greu să explic, știu doar că tot ce voiam este să se termine o dată operația.
M-a întrebat și chirurgul dacă sunt bine apoi. Am dat ușor din cap, la care mi-a zis că se vede că am avut și zile mai bune…
Evident că nu am zis că treceam printr-un fel de atac de panică, dar glumea și asistenta că m-am cam albit la față…
Mă rog, am fost întins pe scaunul respectiv și după câteva minute a trecut chirurgul să facă și descoperirea de implant.
Eu credeam că descoperirea de implant e o operație mult mai puțin invazivă decât mi s-a părut în final să fie.
Nu m-a durut absolut nimic în timpul intervențiilor. Nu am simțit nicio durere, iar implantul în mandibulă mi s-a părut cu un grad de disconfort mai mic decât în maxilar. Ca idee, la implantul în mandibulă nu mai simți burghiul 🙂 cum intră în os în toată cutia craniană, cum e la maxilar.
Am avut ceva dureri însă după intervenție, dar s-a rezolvat în câteva ore după un anti-inflamator..
Da, deci super aiurea. Acum sunt fericit că cel puțin o perioadă am scăpat de intervenții atât de invazive..
E mai bine decat lesinul meu la ORL :))