Unitatea în nișe

Orice industrie e pe atât de puternică pe cât sunt jucătorii din ea. Doar pentru eventualele produse de monopol există un singur jucător puternic. În rest, nu poate exista doar un jucător mare. E și nesănătos.

Personal îmi doresc competitori puternici în orice, mă provoacă, motivează și cred că mă fac un profesionist mai bun, când și ei sunt buni.

Dar nu despre asta vreau să scriu, ci mai degrabă despre unitatea site-urilor de nișă și această ascundere că alte site-uri nu ar exista.
Am început cu introducerea de mai sus tocmai pentru că vreau să subliniez că nu poți face succes într-o piață care nu este crescută și de alții. Cu cine lupți și cu cine construiești interesul spre nișa ta?

În ideea asta mă gândesc la sutele de site-uri de turism din România. Sau de orice altă nișă.

Constant mi-am regăsit de multe ori fraze întregi copiate pe alte site-uri, sau dacă nu copiate – reluate aproape cuvânt cu cuvânt. Niciodată nu m-am supărat, m-am bucurat. Oamenii îmi validau munca și mă luau drept standard. Poate nici nu își dădeau seama, că și eu mai aveam momente când spuneam băgami-aș, era chiar prea frumos să fie 100% ideea mea! 

Dar ce m-a supărat mereu e lipsa voită a oferirii unei atribuiri. Sub formă de link, măcar atât, când vine vorba de content.

Creșterea oricărui site este dată și de poziționarea în motoarele de căutare. Poziționare de multe ori dată și de link-urile pe care le primește acel site (cât or mai valora și linkurile astea în 2017).

Știi, atunci când copiezi de pe un alt site, nu îi oferi meritul prin măcar menționarea sursei și un link, de fapt tu nu contribui la creșterea nișei ci la parazitarea nișei. Dar, parazitarea aceasta funcționează doar atâta timp cât e interes. Prin parazitare nu crești nișa.

E amuzant când oamenii se grăbesc să dea cu link spre Digi24, Pro TV sau alți publisheri (generaliști) uriași când e vorba de surse, dar când sursa e tocmai din interiorul nișei și scrii povestea după inspirații grosolane, nu atribui. Adică, îi susții pe cei mai mari ca tine, că nu lupți cu ei, dar când e să îi ajuți pe cei ca tine, poate data viitoare.

Oh boy, să vezi când totul va fi stăpânit de o mare corporație.

E un mister total pentru mine de ce oamenii din varii nișe nu se aliniază și nu se susțin reciproc. Nu doar că ar crește nișa, s-ar crește pe sine, ar deveni între ei dar și în exterior mai relevanți. Și câte și mai câte s-ar putea face prin unitate.

Știi, dacă eu am 100 oameni, tu 100, probabil 50 se suprapun. Deci sunt, să zicem, 150. Dacă tu ai fi singur, ești sigur că vei ajunge la toți cei 150? Sau oare nu ați fi chiar mai puțini? Că am o vagă impresie că e de muncă. Și atunci de ce să nu luptăm ca în loc de acești 150 să fie 1.500?

Cam despre asta e vorba în sprijinul reciproc pe nișe.

Aș face o mică paralelă și spre afiliere. Poate și eu, acum vreo 5 ani, credeam că atunci când intră un competitor puternic mie, credeam că îmi fură audiența. Că ar fura sau mi-ar suprascrie cookie-urile. Poate era mișto dacă pe vremea aceea înțelegeam că validează de fapt industria și obișnuiește clientul, crește intersul. Sigur, cu un cost al său, dar pe termen lung – extraordinar. Atâta timp cât nu face monopol (vezi Tripadvisor). 🙂

09a60c145ec93c60829ecdb2f291b705

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*