Vrem să ni se dea și să se facă dar nu știm să cerem unde trebuie

Carpatii vazuti din Bucuresti, Pajura
Carpatii vazuti din Bucuresti, Pajura

Îmi place la nebunie în cartierul Pajura din Sectorul 1. Este departe de cam orice punct din București, e departe de muncă (prin faptul că schimb de două ori metroul), însă, în rest, e un cartier minunat. Locuri de joacă, locuri de parcare, canisite, oamenii adună răhățeii după câini, chiar dacă, din când în când, mai calc prin câte unul – un cartier foarte verde și, de la etajele superioare, dacă ești orientat spre nord-vest / vest, vezi un apus superb, mai ales în lunile de vară. E, practic, ca un oraș într-un oraș. Pe cât de horror erau poveștile despre București – înainte de a mă muta -, pe atât de mult îmi place cartierul ăsta. Desigur, probleme în ăștia mai bine de 3 ani au fost, de exemplu un moldovean (din Republică) care a scos un pistol, pentru că a ocupat un loc de parcare și a fost blocat de titularul locului de parcare, dar în rest oamenii de aici sunt suficient de mișto. Ai și baba de la etajul 1, care veghează tot și trece de la stări – când te salută extrem de drăguț, când te ignoră pe stradă sau îți amintește că evacuarea de apă de pe instalația de aer condiționat îi pică pe pervaz. Vântul, bată-l vina.

Și am să vă spun trei povești.

Furtul bicicletei

IMG_3179

Cei care mă cunosc știu cât am suferit după bicicleta furată, cei care ocazional mă citesc poate știu povestea. Nimeni nu a văzut nimic, la poliție, când am reclamat situația, a fost ca în Kafka (deși un echipaj a venit să constate la nici 10 minute după ce am sunat la 112 să reclam furtul) și atunci am zis că pot fi soluții eficiente pentru a evita pe viitor astfel de situații. Desigur că nu voi mai păstra bicicleta viitoare (dacă va fi) pe scară, dar am vecini care pot trece printr-o întâmplare similară.

Și atunci – trimit mail la asociația de locatari. Da, e mișto – trimit citirile contoarelor pe email, orice problemă sau sugestie tot pe email. Cum ar trebui să fie peste tot. Administratorul este super mișto, orice problemă ai, o poți semnala prin mail, sms, verbal sau prin corespondență.

bicicleta

Nu a durat mai mult de două luni și blocul a fost echipat cu o grămadă de camere de supraveghere, la toate intrările, în lift și în camere secundare, pentru a nu putea fi păcălite. Și ce vreau să spun este că, lunar, costul este de 1-2 lei/apartament sau persoană (nu mai știu exact). Da, m-am implicat oleacă în procedura de achiziție, că doar nu vreau să pice din cer, nu?
Și atenție: sunt chiriaș.

Camera video supraveghere scara bloc
Camera video supraveghere scara bloc

Câini agresivi fără stăpân în cartier

 

Cum Pajura este în capătul Bucureștiului, dar și aproape de diverse sate, ocazional apar câini pe aici. Poate are de a face și cu faptul că aproape toată lumea din cartier are cel puțin un animal adoptat în apartament!
Mă rog, unii dintre câinii fără stăpân sunt agresivi (probabil au mâncat ouă/găini pe la țară), la alții care mai stau în fața blocului le mai dau câte o conservă sau un pliculeț de hrană de la pisici. Îmi pare rău de toți, dar totul până la integritatea mea fizică și a apropiaților.

politia locala

Din păcate, nu au ridicat câinele care m-a atacat și încă e prin cartier, la mai bine de un an de la reclamație (când vin băieții să-i ridice, se găsesc binevoitori, dar dacă atacă, evident, e câine fără stăpân) și, tot din păcate, cred că au ridicat cățelușa blândă, cu trei piciorușe, pe care o hrăneam aproape zilnic, și, dacă nu o vedeam cu zilele, era subiect de discuție la noi în casă. Dar, cum spuneam, dacă ai o problemă – trebuie să încerci să o rezolvi.

Gropi în cartier

Asta e mai recentă. După iarna ce a trecut, au apărut diverse gropi în cartier. Mă durea când treceam cu mașina peste ele, ba chiar și când mergeam cu vreun Uber le spuneam că vine groapa. Într-o seară, am făcut niște poze și le-am trimis la Poliția Locală Sector 1. Mi-au răspuns că nu e de competența lor și că au dat-o mai departe. Până să îmi răspundă, deja au venit Doreii (făceau o groapă și dura 4-5 zile până o astupau cu asfalt), iar acum situația e semirezolvată. Mă rog, e o canalizare care a fost acoperită – dar am încredere că se va rezolva și asta.

poze gropi
Atașamente trimise la mail

Locul de parcare

Trei ani m-am rugat de proprietar să plătească și să prelungească închirierea locului de parcare, că voi avea nevoie de el, sper, cât mai repede. Într-un final, am avut nevoie de el și aflu povești că anteriorul chiriaș a avut probleme cu locul de parcare, că un vecin îl tot ocupa, și, la un moment dat, chiar i-a tăiat cauciucurile. Deja mă speriasem. Zic să o iau cu binișorul, cu vreo săptămână înainte să vină mașina acasă, am lăsat un bilețel pe parbrizul mașinii care ocupa locul plătit: Începând cu data X, vă rog eliberați locul de parcare, plătit conform autorizația X. Mulțumesc!  La data X, deși eu încă nu aveam mașina, locul de parcare era liber. X+1 liber, X+2 liber, X+4 liber – X+ ceva timp vin cu mașina.
Mă întâmpină vecinul în cauză, îi mulțumesc că a eliberat locul. Un om extrem de treabă, nici nu știți cum parcăm ca să avem loc între mașini, practic ar mai intra o mașină în locul care rămâne între marcajele noastre. 🙂 E drept, avem două locuri relativ separat de restul parcării.
Problem solved? SOLVED.  Bineînțeles că dacă nu se rezolva din prima, apelam la următorul pas – dar de ce să nu faci totul ca să previi un conflict inutil? 🙂

Mă rog, cum Pajura e super mișto, locuri de parcare pe lângă bloc chiar sunt (nemarcate).

Concluzia?

Scriu articolul ăsta după ce am dat send la încă un email în care mă aștept să se întâmple ceva. Ceva care nu e doar în beneficiul meu, ci și al celor care locuiesc pe lângă mine.
În general, autoritățile locale nu au de unde să știe problemele exacte ale locuitorilor zonei respective. Adică, poate veni un echipaj de la poliția locală, dar ce observă ei sunt lucruri evidente. Ah, sunt gropi. Ah, e un indicator lipsă. Ah, sunt câini vagabonzi ca în alte -tșpe cartiere – aia e! Însă cineva care locuiește în zonă, printr-un lucru foarte simplu – comunicarea cu autoritățile -, poate semnala lucruri pe care toată lumea le cunoaște, mai puțin autoritățile.

E atât de ușor să fii frustrat că lucrurile nu merg – e atât de ușor să spui în cercul tău să se facă – dar e la fel de ușor să te interesezi la cine să ceri și să se întâmple. Poate e neîncrederea că nu se face, dar atâta timp cât nu încerci măcar de trei ori, ai doar o părere și nu o certitudine.

Abonează-te la newsletter și primești săptămânal un rezumat cu ultimele articole publicate!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*