Castelul Peleș e frumos, dar la pomul lăudat…trebuie să te înarmezi cu răbdare

Castelul Peleș
Castelul Peleș

Am reușit să ajung astăzi la Castelul Peleș. Nu am fost niciodată în ăștia 29 ani ai mei, cum nu am fost în atâtea locuri frumoase din România. Timp să fie, că de văzut pe toate le vom vedea, mai devreme sau mai târziu.

Cred că cel mai bun moment pentru oricine să viziteze castelul este până în 14 ani. Însă niciodată nu e de ratat, și dacă nu ați fost, și sunteți – prin zonă – neapărat să îl vizitați.

Castelul Peleș este superb. Este exact așa cum vi s-a spus, așa cum ați citit. O arhitectură superbă. Exteriorul de basm, interiorul de neimaginat, trebuie văzut.

Totuși, dacă castelul este amprenta lui Carol I și a spiritului său germanic, nu la fel se poate spune despre toate celelalte lucruri din zonă. Și, din păcate, de aceste lucruri nu prea se scrie.

Parcarea este fie inexistentă, fie execrabilă

Există o parcare oficială, există indicații spre o parcare a Castelului, există chiar și un loc unde se iau bani pentru parcarea în curtea castelului, chiar o intrare separată, dar ți se spune că intrarea e a doua la dreapta. Și, inițial, îi crezi. Că oricum a doua la dreapta și până sus e suficient de departe să nu te mai întorci.

Acum, ce să zic și eu, poate nu au avut inspirația necesară să îmi spună că parcarea este plină.

Așadar, dacă nu ai noroc, nu ai unde parca în zona Castelului. Am încercat să parchez în singura parcare marcată dintr-un perimetru de 1-2 kilometri din zonă și am fost gonit de către paznicul mânăstirii Sinaia, că acolo parchează doar cei care vizitează sfânta mânăstire.

Am încercat să parchez mai sus, din păcate tot ce am văzut erau locuri ocupate, iar pe trotuar mai multe mașini cu roțile blocate. Nu risc de regulă, în niciun caz aici.

Așadar, hai să o luăm pe a doua la dreapta, unde într-un final ajung, sus de tot, unde e o parcare privată, sau un fel de. Parcare evident plină, dar dacă o dai cu uite, pentru Citroen-ul ăla alb sigur că se rezolvă #românește.
Așadar, în loc de stați să iasă cineva și cu paznic la intrare, te trezești în interiorul parcării, unde ți se spune să ieși.
Sigur că ies din parcare, dar după ce examinez situația pe un kilometru pătrat reintru, că nu am unde parca.

Într-un final găsesc loc. Dar cu nervii întinși la maxim.

Sigur că nicăieri în lume nu sunt locuri suficiente de parcare, dar haosul de la Peleș este colosal. La parcarea oficială ești trimis a doua la dreapta, că nu aici e intrarea iar la parcarea de care dai, stă un om în fundul parcării care îți spune că nu mai sunt locuri.

Înțeleg, munte, mai greu cu suprafața plană, dar e frustrant. Nu am avut răbdarea necesară să nu mă enervez.

Duminica coada e lungă

Am ajuns duminica, pe la ora prânzului. O decizie bună, s-a mai eliberat Valea Prahovei, dar am dat de altă coadă.

Există o singură casă de bilete, un ghișeu mic, undeva la una dintre intrările în castel. Am stat cam 30 minute la coadă, într-un soare arzător.

Prețul turului este 30 lei sau 60 lei. Sunt reduceri consistente pentru studenți și pensionari, sau posesorii cardurilor Euro 26. Noi nu aveam nici una, nici alta.
Acum, legat de cele două prețuri. Există un tur de parter care costă 30 lei, și există un tur extins de 60 lei, care include și etajul I. Noi am ales doar turul de 30 lei, deși majoritatea cumpărau turul extins. Într-un fel îmi pare rău, într-un fel nu.

După coada de la bilete, dai de coada de la intrare. Am stat și aici vreo 20-30 minute într-un soare puternic să intrăm. Intră cam toată lumea (din păcate), așadar nu e motiv de îmbulzeală.

Nu înțeleg de ce la a doua coadă trebuie să stai afară într-un spațiu neamenajat și să aștepți să se deschidă poarta, la propriu. Există o sonerie, dar e degeaba.

Intrarea Castelului Peleș pentru români
Intrarea Castelului Peleș pentru români

Există două intrări – una prin lateral pentru români, și una pentru străini. Înțeleg motivele logistice, dar nu mi-a plăcut modul de intrare, am intrat într-un castel în România cumva pe ușa din spate, așa mi s-a părut. Sunt sigur că se poate și altfel.

O dată ce intri, după ce îți iei șoșonii, stai din nou în așteptare. Dar nu îți spune nimeni, urmează să te prinzi pe urmă, că sunt mai multe grupuri de fapt. Și cum se eliberează o cameră, intră alt grup.

castelul-peles-coada-intrare

În rest, ce să zic. Castelul e superb, la parter singurele lucruri românești ar fi vitraliile comandate pentru a ilustra basme românești, în rest totul e de ordin germanic sau cu influențe. Interesant contextul în secolul XIX pentru a construi săli de oaspeți cu influențe turcești, franceze sau italiene.

La un scurt calcul, Castelul Peleș, în echivalentul de astăzi ar fi costat peste 100 milioane de euro. Ghidul spunea că totul a fost făcut din banii familiei regale, nu din banii României. Foarte interesant lucrul ăsta. Vă dați seama bogații vremurilor de atunci cât de bogați erau?

Fără a-i lua din merite lui Cuza, totuși cred că fundația României a fost Carol I, iar cel care a turnat peste fundație Ferdinand. Păcat că perioada de după al doilea război mondial a șters totul cu buretele.
Mă rog, discutabil mai e cum ar fi fost dacă Mihai I ar fi fost copilul lui Ferdinand, dar din păcate Carol al II-lea a fost orice, dar nu Regele României, în cel mai prost moment cu putință.

1 Comment on Castelul Peleș e frumos, dar la pomul lăudat…trebuie să te înarmezi cu răbdare

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*